Sfârșitul războiului rece

O perioada extrem de importanta in contexul relatiilor internationale la nivel global, este cea cuprinsa intre anul 1945 si anul 1991. In acest interval de timp a avut loc o manifestare acerba a intereselor a doua mari puteri economice si militare, SUA si URSS, sub forma unui conflict. Acesta insa nu a avut forma unei conflagratii clasice, asemanatoare spre exemplu cu cel de-al Doilea Razboi Mondial, ci a fost un conflict care nu a presupus o confruntare directa intre cei doi combatanti principali. Numele atribuit acestei lupte pentru suprematia mondiala in perioada postbelica a fost acela de “Razboi Rece”. Una dintre definitiile date razboiului rece este acela de „termenul general pentru conflictul politic, ideologic, strategicsşi militar de dupa 1945 dintre aliatii occidentali — condusi de Statele Unite — pe de o parte, si Uniunea Sovietică si alte tari comuniste, pe de alta parte.” . Intreaga desfasurare a ostilitatilor a fost atipica unui razboi, intrucat nu a existat o declaratie de razboi care sa preceada inceput evenimentelor, iar la final, intre cele doua parti beligerante nu s-a semnat niciun tratat sau acord de pace.

Cei doi „colosi” care s-au confruntat in Razboiul Rece au fost SUA alaturi de aliatii sai din zona vestica Globului si URSS alaturi de statele care formau Blocul Rasaritean. Atat cele doua super-puteri cat si statele aflate in zona lor de influenta se aflau pe pozitii diametral opuse atat din punct de vedere ideologic, militar sau economic. Sub aspect economic, SUA era domitata de doctrina capitalista, a economiei de piata, in timp ce in URSS domnea socialismul care se impletea cu economia de tip centralizat. In plan politic si ideologic, SUA propunea democratia de tip liberal, cunoscuta drept „lumea libera”, in timp ce URSS impunea cu inversunare regimul totalitar de sorginte comunista, societatea fiind una inchisa, fara contacte cu lumea vestica. In ceea ce priveste sfera militara, NATO a fost organismul militar care a inclus SUA si aliatii sai, in timp ce URSS a constituit Pactul de la Varsovia, care a fost menit sa reprezinte o contra-pondere la organizatia militara vestica. Strans legata de partea militara a conflictului este si contributia pe care serviciile secrete ale statelor implicate au adus-o in desfasurarea evenimentelor. Astfel, in partea Vestica au existat servicii de informatii precum CIA , NSA care au tinut capul de afis alaturi de serviciile franceze, germane si engleze, iar in partea Estica a luat nastere asa numita politie politica, cel mai celebru serviciu de acest gen fiind KGB-ul, alaturi de STASI.

Ca si desfasurare propriu-zisa, Razboiul Rece poate fi impartit in patru parti. Prima parte, pana in anul 1953, coincide cu ultimii ani de dictatura ai lui Stalin. A doua perioada, s-a desfasurat pana in anul 1969 si a fost dominata de politica diplomatica de Nikita Hrusciov, urmasul lui Stalin la conducere, a fost una in care a dominat pericolul unei confruntari iminente datorita increderii foarte mari pe care o avea noul conducator in potentialul URSS. Dupa, anul 1969 incepe a treia perioada a Razboiului Rece, un interval de timp in care s-a incercat o detensionare a relatiilor existente intre principalii actori. Insa aceasta perioada de acalmie s-a intrerupt brusc in anul 1979, momentul in care URSS a invadat Afganistanul. Perioada post-1979 este cunoscuta drept a patra etapa si a fost supranumita „al doilea Razboi Rece”. Principala preocupare a statelor implicate a fost sporirea atat in cantitate cat si in calitate a arsenalului militar, intreg procesul fiind numit „cursa inarmarilor”.

Evenimentele derulate in perioada acestui conflict au atins si puncte extrem de fierbinti, denumite in mod plastic „crize calde”, momente in care tensiunile dintre cei doi mari poli de putere au ajuns la cote paroxistice. Ceea ce a impiedicat escaladarea evenimentelor a fost un asa numit echilibru „al terorii nucleare” , care a temperat spiritele. Desi nu a existat un conflict militar direct intre SUA si URSS, aceste doua mari puteri si-au reglat conturile prin intermediul unui razboi prin procura. In acest tip de confruntare, partea americana cat si cea sovietica si-au masurat fortele prin intermediul aliatilor, carora le-au oferit suport financiar si militar.

Un moment extrem de delicat al Razboiul Rece care a ajuns la stadiul de criza s-a petrecut in perioada iunie 1948- mai 1949 si poarta denumirea de Blocada Berlinului. In aceasta perioada, Berlinul a trecut printr-o serie de transformari, care au dus la incordarea relatiilor dintre partea vestica si partea sovietica. Punctul maxim a fost blocada terestra impusa de URSS oricarui transport in partea vestica. Raspunsul occidental a fost formarea unui pod aerian prin intermediul zona de sub dominatia sovietica a putut fi alimentata cu materie prima si alimente. Aceasta decizie abila a statelor vestice au dus intr-un final la ridicarea blocadei si formarea a doua state germane: Republica Democrata Germana si Republica Federala Germana.

Al doilea moment tensionat a fost Razboiul din Coreea desfasurat intre anii 1950-1953. In aceasta perioada, partea nordica a Coreei, aflata sub influenta comunista s-a aflat intr-un conflict dur cu partea sudica, care era sprijinita de partea americana. Intrucat razboiul a ajuns intr-un stadiu puternic de radicalizare, s-a pus problema utilizarii de catre partea americana a bombei nucleare. Insa aceasta nu a fost utilizata intrucat exista pericolul declansarii unui razboi nuclear, pentru ca Uniunea Sovietica era posesoarea unui astfel de arsenal inca din anul 1949. Astfel s-a ajuns la acord, in urma caruia penisula a ramas divizata.