Sisteme Electorale

1. Consideratii generale privind sistemul electoral

Alegerea prin vot a reprezentantilor ( deputati, senatori, presedinte, autoritati locale) da nastere unui sistem de relatii sociale specific, care datorita continutul lor de relatii de putere sunt reglementate de dreptul constitutional.

Reglementarea acestor relatii sociale prin Constitutie si prin legea electorala da nastere unei institutii distincte a dreptului, sub denumirea de sistem electoral, ca urmare, sistemul electoral se prezinta sub forma unui ansamblu de norme juridice regasite in actul fundamental si in legea electorala, prin care sunt stabilite drepturile electorale ale cetatenilor, conditiile de exercitare a acestora , precum si garantiile care asigura suportul practic al exercitarii lor. De asemenea, normele electorale stabilesc obligatiile organelor de stat in ce priveste alegerile , regulile de organizare si desfasurare a acestora, precum si modul de stabilire, centralizare si comunicare a rezultatelor votarii.

La baza sistemului electoral actual in tara noastra stau prevederile constitutionale, ale Legii nr. 67/2004, completata si modificata, privind alegerea autoritatilor administratiei publice locale, Legea nr. 370/2004, completata si modificata, privind alegerea Presedintelui Romaniei si Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului,

pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali.

Constitutia actuala a tarii noastre prevede ca votul este universal, egal, direct, secret, si liber exprimat.

Caracterul universal al votului consta in faptul ca cetatenii romani, sub rezerva varstei si a aptitudinilor intelectuale sau morale, au dreptul de a vota. Opusul votului universal este votul selectiv, cenzitar sau capacitar. Votul cenzitar este un vot conditionat de avere, completat uneori prin censul de domiciliu, sex, varsta, profesie, rasa sau nationalitate. Votul capacitar implica un anumit grad de instructie.

Caracterul egal al votului rezulta in mod direct din aplicarea principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in drepturi si presupune ca fiecare cetatean sa dispuna de un numar egal de voturi pentru alegerea aceluiasi organ de stat, iar circumscriptiile electorale sa fie egale ca numar de locuitori.

Afectarea caracterului egal al votului se poate produce prin geografia electorala, colegiile electorale, votul plural sau votul multiplu.

Votul direct presupune ca alegatorii isi exprima direct si personal acordul sau dezacordul privind candidatii propusi. Altfel spus, nu este posibila exprimarea votului prin reprezentanti sau delegati.

Secretul votului exprima posibilitatea electorilor de a-si exprima liber vointa cu privire la candidatii propusi, fara ca aceasta manifestare sa fie cunoscuta altora. Legea electorala prezinta in acest sens garantii: uniformitatea buletinelor de vot, imprimarea pe acestea doar a mentiunilor strict necesare, introducerea buletinelor de vot in urna in mod personal etc.

Votul liber exprimat rezulta din posibilitatea titularului dreptului la vot de a participa sau nu la alegeri, spre deosebire de votul obligatoriu, anterior practicat in Romania (Constitutia din 1923) sau astazi unele tari (Belgia, Italia, Grecia).

Dreptul de a fi ales este reglementat de art. 37 din Constitutie, respectiv prevederile art. 16 alin. 3. Cerintele prevazute in acest sens vizeaza cetatenia si domiciliul persoanei, capacitatea de asociere in partide politice, limitele minime de varsta.

2. Scrutinul electoral

Termenul de scrutin provine din latinescul „scrutinum” si reprezinta modalitatea in care alegatorii isi desemneaza reprezentantii. Cu alte cuvinte, este vorba despre modul in care se repartizeaza mandatele in Parlament, in functie de voturile obtinute. Desi aceasta problema are aparent caracter tehnic, ea are semnificatii politice, de substanta, cu deosebire in privinta partidelor politice.

In prezent, sunt practicate doua mari tipuri de sisteme electorale, diferentiate prin modul de atribuire al mandatelor. Unul este sistemul majoritar (in care sunt alesi candidatii care au obtinut numarul cel mai mare de voturi), care cunoaste la randul sau doua moduri de scrutin: in functie de modalitatea de propunere a candidatilor (distingand scrutinul majoritar uninominal si scrutinul de lista) si in functie de numarul de tururi de alegeri organizate (scrutin majoritar cu unul sau doua tururi). Cel de-al doilea este sistemul reprezentarii proportionale, in care numarul de mandate se atribuie proportional cu voturile obtinute, asigurand si reprezentarea minoritatilor politice. Ca urmare, sistemul reprezentarii proportionale presupune scrutin de lista si totodata un singur tur de scrutin.