Sisteme politice. Studiu de caz - Republica Moldova și România

Sisteme politice. Definiţie:

Sistemul politic reprezintă ansamblul stabil de raporturi şi roluri sociale instituţionalizate care asigură exercitarea autorităţii/puterii asupra societăţii în întregul ei. (Sergiu Tămaş).

Structura sistemelor politice:

1.Instituţiile de guvernământ

2.Partidele politice

3.Grupurile de influenţă/grupurile de presiune

Funcţii – duale1:

•Exercitarea autorităţii /puterii asupra societăţii

•Elaborarea, aplicarea şi modificarea de către cetăţenii unui stat a politicilor publice.

S. N. Eisenstadt: duale2 - Evoluţia unui sistem politic este rezultatul a două tendinţe care implică două roluri politice diferite:

Diferenţierea de activităţi şi de roluri politice

Integrarea şi organizarea activităţii politice într-o unitate centralizată

D. Easton, Funcţii – duale3:

•Sistemul politic serveşte pentru alocarea autoritară a valorilor la nivelul întregii societăţi

•Sistemul politic reprezintă modalitatea în care statul, prin deciziile sale, face faţă cerinţelor: mediului intern, intrasocial (sistemele economice, demografice, culturale etc.): şi mediului extern, extrasocial (sistemul internaţional)

Sistemul politic a fost introdus ca concept în stiință in anii ‘1950’ fiind influențat de teoria generala a sistemelor care reflectă preocuparea pentru abordarea integrativă a domeniului. Davind Easton prin ”The Political Sistem” (1953), a propus conceptul ca modalitate de a asigura unitatea imanentă necesară stiinței politice. El a elaborat un sistem elementar al analizei vieții politice. Sistemul primește cerințele din mediu adică ”inputs” prin intermediul partidelor politice, grupuri de interes și formulează decizii declanșează acțiuni ”outputs”. Aceste decizii pot provoca noi cerințe prin feedback: informații despre efectele deciziilor și acțiunilor contribuie la ajustarea activității viitoare. După precizările lui Easton mediul este alcătuit din componente ”Intrasociale” adică sisteme ce nu fac parte din politică (economia, cultura, structura socială și ”extrasociale” (internationale). Grupurilor de interes, partidelor politice li se oferă calitatea de suporturi, deci sitemul politic e indentificat cu instituțiile guvernamentale și activitatea lor .

Acest model de sistem politic a avut de suportat o serie de critici la faptul ca excesiv tehnicizează activitatea de guvernare și plasează între paranteze elementele ce țin de subectivitatea umană, însă aceste critici nu i-au incurcat să intre în limbajul comun al stiințelor politice. În prezent termenul e folosit în ansamblul interacțiunilor dintre instituții guvernamentale, care vizează ansamblul elementelor vieții politice, aflate în interacțiune între ele, precum și alte sisteme ce alcătuesc societatea, rezultatul activitații lor fiind adoptarea unor decizii cu caracter global.

Sistemul politic transformă cerințele, dorințele oamenilor in decizii care au caracterul globalității, vizează comunitatea in ansamblul său avînd caracter de obligativitate pentru toții membrii acesteia.

El e un ansamblu de elemente care se află în interacțiune și în raport cu întregul, reese ca ele însele să fie sisteme – subsiteme, între acestea se fac raporturi ierarhice care conduc la stratificarea pe niveluri (supranațional, național, international).

Sistemul politic are o structură proprie care implică atât ramurile guvernării precum și partidele politice, grupurile de interes, mass-media, fiecare dintre aceste componente are funcții caracreristice, care contribuie la funcționarea celorlante sisteme.

Interacțiunile dintre componentele ce formează sistemul politic national, determină formele de guvernămînt și regimuri politice.