Sistemul de partide din Republica Moldova

INTRODUCERE

Formarea unui sistem de partide democratic în Republica Moldova este indicatorul principal al reuşitei procesului de democratizare a societăţii. Sistemul de partide din Republica Moldova are o istorie scurtă şi încă nu este pe deplin consolidat, însă tendinţele manifestate denotă o dezvoltare în direcţia cuvenită. Pentru o mai reuşită elucidare a subiectului, în cele ce urmează vor fi abordate probleme ce ţin de istoricul sistemului de partide, componentele lui principale şi cadrul juridic de activitate.

1. GENEZA ŞI EVOLUŢIA SISTEMULUI DE PARTIDE MOLDOVENESC

Primele partide politice în spaţiul politico-geografic dintre Prut şi Nistru apar în anii 1905-1907 în rezultatul evenimentelor revoluţionare ce au avut loc în Imperiul Rus. În regiune îşi desfăşoară activitatea circa 50 partide şi grupări politice, în majoritate fiind reprezentante teritoriale ale partidelor din centrele administrative ale Imperiului ţarist, însă, primul partid politic moldovenesc, care a jucat un rol important în viaţa politică din regiune, a fost Partidul Naţional Moldovenesc (PNM), fondat în aprilie 1917. Această organizaţie social-politică a fost constituită prin implicarea directă a unor personalităţi marcante ca Vasile Stroiescu, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu.

După ce Basarabia a intrat în componenţa statului român, se trece într-o nouă fază a tradiţiei pluripartitiste basarabene (1918-1938). Perioadă pe parcursul căreia populaţia din regiune a avut posibilitatea să participe în premieră la alegeri parlamentare în bază pluripartitistă. Cele mai populare în Basarabia erau formaţiunile politice care aveau în program stipulaţii despre ameliorarea situaţiei ţăranilor.

O următoare etapă importantă în istoria partitismului moldovenesc începe cu anul 1944, când teritoriul Basarabiei intră sub jurisdicţia şi controlul politic al Uniunii Sovietice. Viaţa politică, şi nu doar ea, este reprezentată de autoritatea unei singure formaţiuni politice – Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS). Opoziţie politică nu exista. Unele încercări au fost întreprinse în primii ani de regim stalinist, când şi-au desfăşurat activitatea asemenea grupuri ilegale anticomuniste ca „Arcaşii lui Ştefan", „Sabia Dreptăţii", „Armata Neagră", „Uniunea Democrată a Libertăţii". Acestea însă erau nişte cazuri singulare care nu au trecut în particular sau în general. Orice posibilitate de opoziţie organizată a fost exclusă din start prin deportările masive ale intelec- lualităţii, ale reprezentanţilor administraţiei publice, ale ţăranilor consideraţi înstăriţi etc.

Decisivă pentru formarea sistemului de partide moldovenesc actual este perioada de la sfârşitul anilor '80 - începutul anilor '90 ai secolului al XX-lea, când prăbuşirea Uniunii Sovietice şi, implicit, a puterii PCUS a permis „dezgheţul politic" în republicile unionale. Drept consecinţă, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) se constituie un şir de organizaţii obşteşti care „atentează" la monopolul politic al Partidului Comunist al Moldovei (PCM). Primele formaţiuni de acest gen au fost: Frontul Popular din Moldova (FPM), Mişcarea „Unitate-Edinstvo", mişcarea Gagauz-Halkx şi asociaţia bulgarilor „Vozrojdenie". Instituirea pluralismului politic a fost o premisă fundamentală pentru independenţa statului moldovenesc (27.08.1991). Pe parcursul anilor 1990-1994 numărul partidelor şi al altor organizaţii social-politice a crescut vertiginos, ajungându-se la cca 60 de formaţiuni.

O primă testare a partidelor politice moldoveneşti a avut loc în anul 1994, anul primelor alegeri în bază pluripartitistă din Republica Moldova. La scrutin au luat parte 13 partide şi blocuri electorale, precum şi 20 candidaţi independenţi. Principalul subiect de discuţie pe parcursul campaniei electorale a fost independenţa Republicii Moldova, în condiţiile celor două mişcări politice centrifuge: „unionistă" (se are în vederea ideea unirii Republicii Moldova cu România) şi „sovietico- nostalgică" (avem în vedere dorinţa unor segmente sociale de a reface Uniunea Sovietică). Câştig de cauză au avut partidele care au susţinut ideea independenţei statului moldovenesc. Au reuşit să depăşească pragul electoral următorii candidaţi electorali: