Socialismul de stat

Socialismul de stat s-a spus ca e o incrucisare de drumuri a mai multor doctrine. Obarsia socialismului de stat este de cercetat si de gasit in toate acele curente care au cautat sa reactioneze impotriva doctrinei liberalismului classic (puterea si maiestatea poporului; autoritatea si neatarnarea parlamentelor; libertate; rezistenta; excludere; abdicare; inlaturare.1). Si-a insusi idei si de la socialismul utopic de la inceputul veacului trecut, de la socialistii crestini din Anglia. Socialismul de stat este un rezultat al curentelor sociale si al cugetarii filozofice care s-au impotrivit si au tarmurit influentele liberalismului classic.

De aceea, aproape toate partidele politice admit interventionismul si putem afirma ca nu exista astazi partid politic, care sa nu propage intr-o oarecare masura un anumit interventionism. Exista doi vrajmasi ireductibili ai socialismului de stat, vrajmasi intre ei si vrajamasi contra soclialismului de stat. Acestia sunt: de o parte, liberalismul classic si, de alta parte, socialismul marxist (“Esenta umana nu e o abstractie inerenta individului izolat” MARX 2) – una din ideile socialismului marxist prin care individul este vazut ca membru al unei comunitati). Ambele doctrine exclud interventionismul si din punct de vedere al originii lor filozofice isi au aceeasi origine: filozofia dreptului natural. Amandoua combat socialismul de stat, fie ca o piedica a armoniei sociale, fie ca o piedica a eliberarii claselor proletare de sub regimul capitalist.

I. Raducanu, economist, doctor in economie (1905, Berlin), profesor de stiinta si legislatia financiara la Academia Comerciala din Bucuresti (1915), afirma intr-o conferinta de a sa ca “nu Adam Smith este reprezentantul acestei doctrine , ci altii: Bastiat, pe de o parte si Prince Smith, un economist german, pe de alta parte. Prince Smith cere de la stat un singur lucru: sa fie un producator de siguranta publica, iar Bastiat socoteste ca armonia economica este realizata cu armonia sociala dupa conceptia unor anumite partide politice, este dedusa din liberalismul economic bazat pe proprietatea individuala. Statul este un rau necesar. Daca in statul absolutist, “L’Etat c’est moi”, in statul liberal, “Les “moi” sont L’Etat”, indivizii sunt statul. In concluzie interesul individual exclusiv ar duce la armonia sociala.”

In Anglia, Robert Owen se ridica impotriva liberalismului economic: “Voi nu dati decat o singura libertate: libertatea de a muri de foame, lasand pe lucrator singur impotriva patronului”. Este interesant cum mai tarziu Bismark observa ca scoala liberala nu ingaduie dreptul de asociatie libera a lucratorilor, insa in acelasi timp ocroteste dreptul de asociatie al patronilor.

In Franta, Saint-Simon, ca si Robert Owen, nu concepe libertatea economica ca un izvor de fericire si de armonie sociala. Sistemul lui este sistemul socialismului de stat primitiv. Saint-Simon nu este pentru inlaturarea proprietatii particulare ca socialistii, dar este pentru organizarea societatii prin organul statului.

De la Saint-Simon, critica liberalismului, inregistreaza trei nume: Rodbertus, Lassalle si Louis Blanc, acest al treilea socialist de stat. Acestia trei sustin ca statul este organizatia cea mai inalta a tuturor indivizilor intruniti intr-un popor.

Rodbertus fixeaza cateva puncte, care au fost luate si de doctrina socialismului de stat, anume, ca exista o anarhie sub aspectul libertatii economice, ca productia nu este organizata in vederea satisfacerii necesitatilor sociale, ci a cererii efective care nu poate fi dinainte stabilita; constata ca din venitul national al unei tari, partea muncitorilor este mult mai redusa fata de venitul incasat de proprietarii de pamant sau de capital. El cerea inlaturarea venitului din renta pentru ca salariatul sa primeasca adevarata lui recompensa drept salariu.

Lassalle cerea de la stat sprijin, socotea ca este o datorie a acestuia sa vina in ajutorul claselor muncitoare. De altminteri, Lassalle a fost intr-un contact direct si sub influenta covarsitoare a lui Rodbertus.

Curentul extrem de stanga il reprezinta doctrina socialismului de stat. Socialismul de stat constata, alaturi de Rodbertus, ca productia si distributia veniturilor sunt functiuni sociale, ca productia si distributia nu se pot face fara colaborarea statului. Pe langa factorii: natura, capital, munca si intraprinzator, statul este, de asemenea, un factor de productie. Retributia lui din produsul total al unei intreprinderi se incaseaza pe cale de impozite. Felul de distribuire a veniturilor este intotodeauna influentat de regimul juridic si de datinile existente. Statul da de fapt cadrul regimului in care are loc distribuirea unui venit. Amandoua aceste fenomene sunt functiuni sociale.