Soluționarea războiului civil din Sri Lanka

I. Introducere

Drepturileomuluisuntvaloriuniversale acceptate la nivel internațional, standarde sau reguli în funcție de care statele acționează asupra cetățenilor și non-cetățenilor1.Conceptul de “drepturi ale omului” nu este unul nou. Acesta își are originea în Grecia Antică2, însă primul care dezvoltă o adevărată preocupare pentru aceste drepturi este John Locke. Lucrările lui despre dreptul natural au fost baza a două declarații importante nu doar pentru statele în care au apărut, ci pentru lumea întreagă: Declarația de Independență a Statelor Unite (1776) și Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (1789)3.

În secolul XX, promovarea drepturilor omului a continuat printr-un instrument de o considerabilă importanță pentru întreaga lume: Declarațiauniversală a drepturiloromului(adoptată de AdunareaGenerala a OrganizațieiNațiunilor Unite la 10 decembrie 19484).Listadeclarațieicuprindedrepturicivile, politice, economiceșisociale.

Tema acestei lucrări este centrată pe unul din drepturile civile și politice- dreptul la autodeterminare, stipulate în art. 215 al Declarației drepturilor omului.Dreptul la autodeterminare este punctul central de raportare al dreptului internațional

Statele suverane au dreptul de autodeterminare, dar este important de menționatcăacesteformațiuninu suntsingurele care beneficiază de dreptulîncauză.Grupurile entice majoritaredintr-un statîlfolsescca instrument înobținereaindependenței. Unastfel de exempluestecazul tamililor6 din Sri Lanka. Tamilii au cerutguvernuluiacceptareaseparăriiacestuigrupetnicprincreareauneiunitățiteritorialeautonome.Guvernul din Sri Lanka s-a opus vehement uneiastfel de cerințe, iarconsecințaacesteipoziții a fostaparițiauneiformeviolente a mobilizării: războiul civil (1983-2009).Prinurmare, accesuldreptului la autodeterminarepoatereprezentaunprocesconflictualprin care se încalcă un alt drept- dreptul la viață.

Scopulacesteilucrăriesteîncercarea de a răspundeurmătoarelordouăîntrebări: Ce tip de actori internaționali au intervenit în războiul civil din Sri Lanka? Care dintre acești actori au avut mai mare influneță în diminuarea conflictului?Înlipsauneibibliografii de specialitatedespre Sri Lanka șirăzboiulcivil, documentația se bazează pearticoleapăruteîndiferitepublicațiiinternaționale din perioadarăzboiului (New York Times, The China Post, British Broadcast Company),precumșirapoarte a organizațiilor non-guvernamentale implicate în conflict.Alte date au fostepreluate de pe site-uloficial al MinisteruluiApărării și a Dezvoltării urbane din Sri Lanka.

II. Evoluția istorică a războiului civil

Războiul civil din Sri Lanka s-a desfășurat pe o perioadă de 26 de ani (23 iulie 1983-mai 2009). Conflictul intrastatal a avut loc între guvernul din Sri Lanka și grupul etnic al tamililor coduși de organizația teroristă a Tigrilor Tamili7. Tigrii Tamili doreau independența regiunii de nord a țării (regiunea Eelam).

Prima cerere de independență a regiunii de nord a avut loc în anul 1976, odată cu apariția partidului politic Frontul pentru Eliberarea Tamililor Uniți. Activiștii acestui partid militau pentru “crearea unui stat laic, socialist, cu drept de autodeterminare”8. Această grupare politică a reprezentat partidul opoziției. Principalul motiv invocat de către tamili pentru contestarea guvernării în acea perioadă a fost acela că statul nu era suficient de capabil să le apere interesele și moștenirea culturală, mai ales după momentul incendierii bibliotecii din Jaffna (1981). Acest eveniment a fost perceput de către tamili drept un act de libricid etnic.

Tigrii tamili acționau în procesul de contestare a guvernului prin simple asasinate sau masacre și sunt gruparea teroristă cu cele mai multe suiciduri din lume9. Pe de altă parte, guvernul din Sri Lanka a fost nevoit să recurgă la operațiuni militare. În anul 1987, Sri Lanka recunoaște autonomia regiunii de nord Jaffina (federalizare), cu limba oficială tamileză. Cu toate că majoritatea grupurilor combatante au renunțat la conflict, Tigrii tamili și-au menținut poziția ofensivă și au refuzat dezarmarea10. Alte două confruntări de aceleași considerabile proporții au avut loc în 1990 și 1994. De asemenea, alte armistiții înafara celui din 1987 au mai existat în anul 2002, când Sri Lanka, sub presiunea altor actori internaționali, apelează din nou la federalizare și în anul 2007.