Strategia de la Lisabona privind Politicile Sociale Europene

Momentele cheie a politicii sociale a Uniunii Europene

Politica sociala a comunitatii europene a debutat odata cu tratatul de constituire a acesteia, in 1957. Astfel, Tratatul de la Roma pune bazele politicii sociale prin articolele sale referitoare la libera circulatie a muncitorilor si la libertatea de stabilire a acestora, in contextul crearii pietei comune. Tot prin acest tratat a fost prevazuta si crearea Fondul Social European, instrumentul de finantare a politicii sociale si cel mai vechi dintre fondurile structurale.

Pasul urmator a fost constituit de adoptarea Actului Unic European , in 1986, ce contine directive privind sanatatea si siguranta la locul de munca, introduce dialogul social si conceptul de coeziune economica si sociala (materializat prin crearea Fondului de coeziune economica si sociala).

Anul 1989 constituie un moment important al constructiei sociale europene prin adoptarea primului document programatic al politicii sociale – Carta Sociala, ce stabileste drepturile sociale fundamentale si, odata cu acestea, directiile de actiune ale politicii sociale.

Un an mai târziu, in 1990, Tratatul de la Maastricht (ratificat in 1992) stabileste ca unul din obiectivele Uniunii atingerea unui „nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si al protectiei sociale, egalitatea intre femei si barbati [ ] cresterea standardelor de viata si a calitatii vietii ”(Articolul 2).

In 1991 a fost adoptat Protocolul Social , ce a fost anexat Tratatului de

la Maastricht si care stabileste obiectivele politicii sociale (prefigurate de Carta Sociala): promovarea ocuparii fortei de munca, imbunatatirea conditiilor de viata si de munca, combaterea excluziunii sociale, dezvoltarea resurselor umane etc. (semnat de 11 SM, nu si de Marea Britanie).

Cartea Verde (Green Paper), lansata in 1993, deschide procesul de discutie asupra viitorului politicilor sociale la nivel comunitar si este urmata, in 1994, de Cartea Alba (White Paper) – ce stabileste prioritatile politicii sociale pâna in anul 2000. Acestea sunt concretizate in programele de actiune sociala pentru perioadele 1995-1997 si 1998 -2000.

In 1997, prin Tratatul de la Amsterdam (ratificat in 1999) este abrogat Protocolul Social, este lansat Acordul Social si este integrat un nou articol in Tratatul UE, un articol privind ocuparea fortei de munca si cunoscut ca Titlul VIII. 1998 este anul in care Marea Britanie semneaza Acordul Social si participa astfel la politica sociala comunitara.

Anul 2000 constituie un moment major in evolutia politicii sociale prin elaborarea Strategiei de la Lisabona , prin care este stabilit obiectivul pe zece ani al Uniunii Europene, reprezentat de transformarea economiei comunitare in cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere. Tot in acest an a fost adoptata si Agenda Politicii Sociale, ce preia acele obiective specifice si elemente ale strategiei ce tin de politica sociala si le converteste intr-un program de actiune pe 5 ani, care constituie cadrul politicii sociale actuale. In 2003 a avut loc evaluarea intermediara a Agendei Sociale, ce are ca rezultat ajustarea prioritatilor Agendei in functie de progresul inregistrat pâna in acest moment si de schimbarile politice, economice si sociale inregistrate la nivel comunitar.

Elementele strategiei de la Lisabona

Strategia de la Lisabona, cunoscuta si sub denumirea de Agenda de la Lisabona sau Procesul de la Lisabona a fost adoptata de Consiliul European la Lisabona in martie 2000, pe o perioada de 10 ani, având ca scop principal transformarea Uniunii Europene in “cea mai dinamica si competitiva economie a lumii”.

Strategia de la Lisabona a fost adoptata de Consiliul European in capitala Portugaliei, in martie 2000, pe o perioada de zece ani, avand ca scop transformarea Uniunii Europene in “cea mai dinamica si competitiva economie a lumii”. Ulterior, ea a fost relansata cinci ani mai tarziu, in 2005. Obiectivele strategiei sunt impulsionarea activitatii economice din UE si cresterea numarului de locuri de munca. Mai exact, se pune accentul pe investitii mai mari in cercetare si dezvoltare, proceduri mai simple pentru deschiderea de firme, reducerea birocratiei, cresterea ratei de angajare a tinerilor si femeilor, liberalizarea pietelor si imbunatatirea competitiei.

Conform Strategiei de la Lisabona, cunoasterea si accesul la informatie reprezinta forta motrice a procesului de crestere economica viitoare in modelul european. Aceasta ar trebui sa conduca la dinamizarea proceselor de convergenta si integrare economica. Strategia prevede elaborarea unor politici macroeconomice sanatoase pentru a sustine procesul de crestere economica si ocuparea fortei de munca, precum si stabilitatea preturilor;promovarea competitivitatii si dinamismului economiei prin majorarea investitiilor in capitalul uman;continuarea reformelor pietei muncii, care sa conduca la cresterea productiei potentiale; intarirea viabilitatii finantelor publice, reducand datoria publica si reformand sistemele de pensii si sanatate.

Obiectivul strategic: Consiliul european de la Lisabona(martie 2000) a stabilit ca pana in anul 2010, Uniunea Europeana sa devina “cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila sa genereze o crestere economica sustinuta, o rata mai mare de ocupare si o extraordinara coeziune sociala”.

Prin strategia de la Lisabona se incearca o recuperare a decalajului fata de Statele Unite, care au intrecut Europa din punct de vedere al dezvoltarii.

Masuri de reforma economica, pe care le presupune Strategia: intensificarea concurentei din U.E., restructurarea pietelor muncii, intarirea coeziunii sociale si asigurarea compatibilitatii politicelor economice cu cele de mediu.