Studiu comparativ între două concepte ale NATO 1989-2001

Pe data de 4 aprilie 1989, Alianța a sărbătorit a 40-a aniversare a semnării Tratatului Atlanticului de Nord. Evenimentul a coincis cu debutul unei perioade de schimbare profundă în desfășurarea relațiilor EST-VEST și a celor internaționale, și cu o transformare pe termen lung a mediului de securitate.

Rolul Alianței Nord Atlantice a fost fundamental în stabilirea condițiilor schimbării descrise în aceste pagini. Prin oferirea bazei pentru apărarea colectivă și securitatea comună a statelor sale membre, și prin menñținerea unui echilibru strategic în Europa în timpul perioadei războiului Rece, Alianța le-a protejat libertatea și independența. In conformitate cu Tratatul Atlanticului de Nord, ea continuă să îndeplinească aceste funcții de bază și și-a asumat în plus sarcini noi. Ea se clădește pe temeiurile pe care le-a creat cu scopul de a promova stabilitatea bazată pe valorile democratice comune și respect pentru drepturile omului și supremația legii în Europa.

In martie 1989, în cadrul CSCE, s-au deschis la Viena negocieri noi promițătoare vizând controlul armelor, între 24 de țări membre NATO și ale Organizației Tratatului de la Varșovia, negocieri vizând și reducerea forțelor convenñionale în Europa. Summit-ul NATO ținut la Bruxelles la sfârșitul lui mai 1989 pe acest fond a avut o semnificație specială.

Două declarații majore ale politicii Alianței au fost publicate, anume o declarație care să marcheze a 40-a aniversare a Alianței, stabilind obiective și politici menite să ghideze aliații NATO în timpul celui de al cincilea deceniu al cooperării lor, și un Concept Comprehensiv al Controlului Armelor și Dezarmării.

Declarația de la summit-ul din 1989 a inclus multe elemente extrem de importante. Recunoștea schimbările ce se petreceau în Uniunea Sovietică, dar și în alte țări est-europene, sublinia abordarea Alianței privind învingerea tendințelor de divizare a Europei și atingerea obiectivului său pe termen lung pentru formarea unei ordini drepte de pace în Europa. Declarația reitera nevoia continuă pentru credibilitate, pentru forțe de intimidare eficiente și pentru o apărare adecvatî și semnarea inițiativei în trei părți a Președintelui american G. Bush pentru controlul armelor, urmărind:

a) o accelerare a negocierilor de la Viena;

b) reduceri semnificative în categoriile adiționale de forțe convenționale;

c) reduceri majore a personalului militar al SUA și Uniunii Sovietice staționat în afara teritoriului lor național.

Declarația summit-ului a stabilit o agendă largă pentru extinderea cooperării Est-Vest în alte domenii, pentru o acțiune asupra provocărilor globale semnificative, pentru măsurile create să întâmpine obiectivele pe termen lung ale Alianței.

In mai 1989, cu scopul de a se ocupa de ansamblul de probleme complexe și interdependente care apăreau în domeniul controlului de armamente, Alianța a dezvoltat un Concept global pentrul controlul armelor și dezarmare.

Conceptul oferă cadru necesar politicilor Alianței în legătură cu toate aspectele din domeniul controlului de armamente.

Conceptul Strategic al NATO 1991

Noul Concept Strategic al NATO a fost publicat la întîlnirea la înalt nivel de la Roma din decembrie 1991, ca răspuns la necesitatea încadrării Alianței în noua arhitectură de securitate internațională. Acest document enunță cele mai importante principii și obiective ale NATO în condițiile colapsului URSS și, prin urmare, a dispariției pericolului unei confruntări militare masive.

Astfel, textul Conceptului prevede că politica de securitate a NATO este bazată pe 3 elemente de reasigurare reciprocă, și anume, dialogul, cooperarea și menținerea unei capacități defensive colective. Dimensiunea militară a Alianței rămîne în același timp un factor esențial pentru atingerea acestor trei obiective și se reflectă în următoarele principii fundamentale:

- alianța are un obiectiv pur defensiv;

- securitatea este indivizibilă și un atac asupra unui membru al Alianței înseamnă un atac asupra tuturor;

- politica de securitate a NATO este bazată pe apărare colectivă, inclusiv pe o structură militară integrată, ca și pe acorduri de cooperare relevantă și de coordonare;

- menținerea unei combinații potrivite de forță nucleară și convențională pe teritoriul Europei este necesară pentru viitorul previzibil.

În același timp, Conceptul a reafirmat funcțiile de bază ale Alianței și importanța menținerii legăturii transatlantice. A recunoscut că securitatea este clădită atît pe considerente politice, economice, sociale și de mediu, cît și pe apărare.

Conceptul Strategic al NATO 1999

Conceptul Strategic actual a fost adoptat în 1999 pentru a permite Aliaților să-și asume responsabilități nu doar în domeniul apărării colective dar și pentru asigurarea păcii și stabilității în regiunea euro-atlantică extinsă. La baza acestuia este pus parteneriatul și cooperarea cu alte țări, regiuni și organizații internaționale și parteneriatul strategic dintre NATO și UE va contribui la consolidarea relațiilor complimentare și eficientizarea prevenirii conflictelor. Acesta cuprinde următoarele elemente principale: