Suicidul văzut prin prismă libertății de acțiune

Am ales ca tema a acestei lucrări suicidul văzut prin prisma exercitarii dreptului la viața și a libertății de acțiune, motivata fiind pe de o parte, de controversa creeata de acest subiect în parametrii filosofiei politice, și pe de alta parte de abordarea lui Mills asupra criticilor pe care le-a primit în legătura cu acest subiect.

Libertatea este o valoare fundamentala a statelor democratice, alaturi de egalitate, dreptate si drepturile omului. Aceasta este, totodata, un concept din filosofia politica, fiind dezbatuta prin 3 mari teorii: libertatea de manifestare publica, libertatea ca lipsa de constrangere sau inferenta si libertatea ca determinare interioara. (Introducere in filosofia politica, pg 124)

In cartea sa, „Despre libertate”, John Stuart Mill propune un principiu al vatamarii, în contextul libertății și al limitelor acesteia. Principiul vatamarii al lui Mill sustine faptul ca nici o constrangere asupra unei persoane care dorește să facă ceva nu este legitima dacă acțiunea pe care acesta urma sa o facă nu dăunează altora : „Un om nu poate fi constrans , în mod legitim, să facă un anumit lucru sau să se abtina de la a-l face pentru ca ar fi mai bine pentru el să se comporte astfel, pentru ca acest lucru l-ar face să fie mai fericit sau pentru ca, în opinia altora, este înțelept sau este drept ca el să se comporte astfel.'' (John Stuart Mill, Despre Libertate, Cap. 1, pag 6-7)

Totodata, se presupune și o diferentiere intre acțiuni, ce va fi importată pentru continuarea temei: cele care îl afecteaza doar pe autor (self-regarding acts) și cele care au consecinte și asupra altora în afara de autor (other-regarding acts).

Cu toate acestea, principiul lui Mill a primit mai multe critici, precum urmatoarele: Nicio persoana nu este în totalitate izolată, astfel încât acțiunile lui sa nu afecteze alte persoane; cea paternalista, care sustine faptul ca persoanele care nu se pot conduce singure, precum copiii și cele cu handicap ar trebui controlate de către societate, și persoanele care își produc vatamari sunt un model prost pentru ceilalți, deoarece i-ar putea influența și corupe să facă ceva rău. Introducere fp 151

În lucrarea mea, am ales să mă concentrez pe aceasta ultima critica adusă principiului lui Mill, dar și răspunsul acestuia la critica adusă.

Critica se concentreaza pe faptul ca o persoana care își produce vatamari de orice fel ar trebui considerată atat un model negativ, cat și un pericol pentru cei din jurul sau, deoarece i-ar putea corupe sa actioneze în moduri deficitare.

Contraargumentul lui Mill este următorul: faptul ca o persoana care se rănește sau dorește să facă acest lucru este inconjurata de alte persoane poate fi un lucru bun, deoarece ar arata ce repercusiuni ar avea astfel de acțiuni. Introducere fp 151

În cele ce vor urma, voi argumenta motivele pentru care consider ca rationamentul lui Mill este coerent, în privința cazului de suicid- situația în care un individ decide sa își pună capăt vieții. Totodata, este important să menționez faptul că suicidul este văzut drept o acțiune de tip self-regarding, nu other-regarding, iar incercarile de prevenire a statului în aceste situații ar fi văzute drept ilegitime, o incalcare a libertății personale. Introducere fp 151

În primul rând, persoanele care aleg suicidul ca forma de rezolvare a probemelor pe care le intampina sunt vulnerabile și este bine să fie inconjurate de alte persoane. Astfel, cei ce îl inconjoara pe respectivul individ îl pot face să se razgandeasca, sa își reevalueze situația în care se afla și sa găsească soluții.

Acest tip de persoane nu ar trebui să fie vazute de către societate drept periculoase, nu ar trebui evitate, ci din contra, ar trebui să fie ajutate. Un individ care dorește sa comita suicid se afla într-o situație în care, cel mai adesea, se simte singur, pus într-o situație din care nu poate ieși, sau chiar confuz. Tocmai de aceea consider ca unei astfel de persoane ii este benefic sa știe ca exista cineva care ii este alături, cu care poate vorbi și care l-ar putea ajuta.

De asemenea, în societatile de astăzi, incercarile de prevenire și împiedicare a unei persoane sa își pună capăt zilelor sunt sprijinite de către stat. Acesta nu ar trebui sa aibă o atitudine paternalista în cazurile de suicid, ci sa promoveze ideea ca acesta nu este cea mai buna soluție de rezolvare a problemelor, ci cea mai rapidă. Totodata, consider ca interzicerea suicidului prin lege nu este o măsura buna de prevenire a acestui act pentru cei care și l-ar dori, ci o măsura care le-ar putea ingreuna viața celor care supravietuiesc incercarilor. Introducere fp 151

In al doilea rând, consider ca argumentul lui Mill este favorabil și într-adevăr, faptul ca o persoana care și-ar putea sau își dorește sa își facă rău singura nu poate fi luata drept un model ce ar trebui urmat, ci drept un model a ceea ce se poate întâmpla dacă luam astfel de decizii. Consider ca atunci când suntem puși în fata unor astfel de situații, de a asista la un suicid sau de a cunoaște o persoana care și-a luat viața, trecem printr-un moment de revenire la realitate și ajungem să ne reevaluam deciziile făcute pana la momentul respectiv.