Tensiuni inter-etnice și problema identitatii populatiei minoritare uigure în regiunea Xinjiang

Identitatea națională a popoarelor și unicitatea acestora a reprezentat dintotdeauna o problematică tot mai pregnantă în cadrul timpurilor moderne. Crearea Uniunii Europene, sporirea libertății de circulație și ulterior căderea regimurilor comuniste odată cu anul 1989 au făcut din lumea de față un mediu interconectat, globalizat, în interiorul căruia culturile diverse s-au răspândit peste tot. Cu toate că trăim într-o lume mai conectată și liberă ca niciodată, probleme ale identităților entice, naționale, regionale sau minoritare încă sunt întâlnite atât pe teritoriul Uniunii Europene, cât și în zone sporadice de pe întreg globul.

Problema identităților a devenit mai pregnantă în cadrul timpurilor moderne deoarece s-au creat diferite niveluri culturale la scară macro. Avem pe de-o parte o cultură colectivă a construcției comunitare europene, a continentului american sau a zonelor asiatice. Pe de altă parte, este adusă tot mai des în discuție ideea unei culturi “globale”. În aceste condiții, membrii ale identităților naționale, regionale, etnice sau minoritare sunt de părere că toate aceste condiții vor duce spre “diluarea” propriei identități și înglobarea acesteia într-o cultură la scară macro. Uniunea Europeană își dorește crearea unei comunități în cadrul alăturăriicelor 28 de state, insă își dorește ca această comunitate să funcționeze în primul rând pe baza structurii “uniți în diversitate”, evidențiindu-se astfel importanța tuturo ridentităților în cadrul Uniunii.

“Tensiuni inter-etnice în Xinjiang” de Dr. Daniela Zaharia este un studiu de caz realizat asupra situației actuale a populației uigure din provincia chineză și problematica identitară a acestora, sub semnul amenințării aduse de către practicile aplicate acestei populații etnice și minoritare de către autoritățile chineze.

În primul rând, studiul descrie statutul provinciei Xinjiang, evidențiind componenta etnică a provinciei, populația predominantă a regiunii fiind Uigurii, pe de altă parte fiind chinezii han care reprezintă populația majoritară a Chinei. Conform studiului, care realizează o analiză istorică a componenteietnice a provinciei din antichitate până în prezent, se evidențiază faptul că “Populația uigura care definește spațiul în prezent este atestata în regiune abia în prima jumătate a mileniului I d-Hr, ca rezultat al deplasării unor populații altaice” . Secolul XX a marcat apariția a doua caracteristici importante în cadrul identității uigure, constituire a nationalismulu iuigur și apariția unui militantism național și laic.

În al doilea rând, studiul prezintă situația în provincie în prima jumătate a secolului XX, care a fost marcată de violente continue, pentru că situația regiunii să se clarifice în anul 1949 prin ocuparea regiunii de către forțele comuniste. Politicile promovate de statul comunist chinez în a doua jumătate a secolului XX au defavorizat populația uigura și au avantajat populația predominantă, cea a chinezilor han. În aceeași ordine de idei, în cadrul lucrării este evidențiat modul în care politicile partidului comunist chinez au încercat să submineze identitatea etnică a populației uigure prin epurarea eliteloru igure din structurile de partid și stat și “statulchinez a dus o sistematică politică de asimilare culturală a minorității uigure” . Este evidențiat faptul că în cadrul anilor 2000, asimilarea minorității uigure a căpătat baze morale de acțiune prin atribuirea către organizațiile uigure de statut terorist și peste 100 de acte de violență. Legat de evenimentele de natura teroristă, în cadul studiului este evidențiat faptul ca identificarea posibilelor organizări și a faptelor este dificilă datorită unui număr redus de surse și lipsei de precizie a acestora.