Teorii are cheltuielilor publice

Prin cheluieli guvernele influenteaza scopul si activitatea sectorului public, dimnesiunea sectorului public si privat, ca parte din PIB, precum si comportamentul indivizilor care suporta schimbari in dimnesiunea veniturilor porprii.

Principalele componente ale cheltuielilor publice sunt: cheltuielile guvernamentale( cheltuieli ale consumatorului sau de consum, si cheltuieli de investitii) si transferurile. Transferurile maresc veniturile cetatenilor si le permit sa cumere mai mult.Ele nu servesc direct la achizitionarea de bunuri si servicii obtinute, fiind efective in consumul privat si in investitiile private.

Ecuatia cheltuielilor publice: cheltuieli publice= cheltuieli guveramentale pentru achizitia de bunuri si servicii + transferuri.

3 relatii posibile intre venituri si cheltuieli publice: venituri egale cu cheltuielile, venituri mai mari decat cheltuielile si venituri care nu acopera cheltuielile.

Wildavsky si Webber: exista un numar de posibilitati ale guvernelor in ceea ce priveste administrarea cheltuielilor din veniturile disponibile: 1. Nici veniturile nici cheltuielile nu sut controlabile de catre guvern, 2. Cheltuielile pot fi administrate, nu si veniturile, 3. Veniturile pot fi administrate dar nu si cheltuielile, 4. Atat cheltuilele cat si veniturile pot fi administrate.

Cresterea cheltuielilor publice

Cele mai folosite tipuri de clasificari ale cheltuielilor publice sunt clasificare functionala( dupa scopul alocarii) si clasificarea economica( dupa caracteristicile economice ale cheltuielilor publice ca mod de tranzictie guvernamentala).

Factori ai cresterii cheltuielilor publice: transformarilele tehnologice( impactul transformarilor se manifesta prin aparitia unor noi necesitati pe care guvernul trebuie sa faca cheltuieli- atunci cand a aparut motorul si larga lui folosire, guvernul a trebuit sa cheltuie pt construirea de autostrazi si drumuri). Un alt factor: atunci cand cetatenii compara nivelul de venit public si de servicii din tara lor cu cel existent in alte tari. Acest comportament se numeste efect de demonstrare.Fiecare tara are nivelul propriu de cheltuieli publice si de servicii dar exista tendinta de urmare a altor tari in ceea ce priveste nivelul de venituri publice si de servicii.

Teorii referitoare la marirea cheltuielilor

1. Legea Wagner cu privire la cresterea activitatii statului

Se bazeaza pe analizarea industrializarii si urbanizarii din acest secol.Densitatea vietii urbane va adanci inegalitatile sociale. Ca in toate tarile industrializate din sec al XIX, guvernul se va implica in ameliorarea disensiunilor, prin exercitarea puterii sale politice, fie adjudecarea diferentelor. In acest sens, guvernul va cheltui mai mult pe cap de locuitor, in urma cresterii veniturilor reale ale indivizilor datorate procesului de industrializare si urbanizare.

2. Efectul de deplasare Peacock-Wiseman

Teoria se bazeaza pe examinarea nivelului impozitului Marii Britanii, inainte si dupa cele 2 razboaie mondiale. Ei observa ca nivelul de impozitare nu s-a intors la nivelel de dinainte de razboi. Ei cred ca, in crize majore, oamenii accepta nivele mai mari de impozitare. Exista 2 activitati principale ale guvernelor care fac sa creasca cheltuielile publice pe timp de criza: guvernul ia sub control industriile cheie si guvernul preia unele functii si activitati ale administratiilor locale.

3. Teoria Wilensky despre statul bunastarii

Ideologie culturala care leaga cheltuielile publice de ideea de bunastare. Atata timp cat cresterea economica continua, guvernul se va afla sub presiuni politice din ce in ce mai mari pentru a egaliza distribuirea de bogatie si de servicii. Ideologia considera ca statul trebuie sa furnizeze un nivel egal cu cel al persoanelor celor mai bine situate in societate.