Terorismul

Capitolul 1-TERORISMUL

Terorismul este un sistem ofensiv întrebuinţat de către un individ sau un grup mai mult sau mai puţin întins, pentru a-şi impune voinţa unui întreg popor, ba chiar unei civilizaţii întregi, pentru a exercita o influenţă asupra istoriei.

În această perspectivă, teroristul, fie că este vorba despre un criminal izolat sau despre o întreagă naţiune, se erijează în justiţiarul suprem, deţinător al unei justiţii în partidă simplă pentru a folosi un termen de contabilitate, adică după ce s-a investit cu o putere arbitrară, în numele unor principii pe care adesea este singurul care le cunoaşte sau le admite. Acest fapt ne face să-i clasificăm printre terorişti nu numai pe criminali, ci chiar ţări care ar trebui să ţină de un drept comun al popoarelor, vinovate că reprezintă nişte crime la adresa umanităţii, de incitare la asemenea crime, sau de complicitate de diferite grade.

Terorismul a servit şi serveşte, la îndepărtarea puterilor prea slabe de pe câmpul de luptă, la suprimarea punctelor prea sensibile ale lumii occidentale, îndeosebi a imperiilor coloniale, condamnate de către Statele Unite ca fiind susceptibile de a asigura bazele mişcărilor revoluţionare.

Istoricii au tendinţa, studiind terorismul, să nu urce dincolo de parantezele însângerate care au marcat Europa în cursul ultimelor trei secole. Totuşi, în altă parte, în afara Occidentului, trebuie să căutăm rădăcinile acestei identificări a omului cu moartea, omorându-şi semenii fără a invoca nevoia de apărare, doar pentru a-şi afirma puterea sau, ceea ce tot acolo ne duce, remodelarea lumii după visul pe care îl poartă în el.

Orice terorism este mistic - într-un sens - din moment ce el revendică întotdeauna un ideal, un scop de atins, fie şi cel al eliminării păcatului poftei sau al banului. Orice terorism este situaţional în măsura în care el înţelege crearea unei situaţii noi, exercitarea - aşa cum a spus Proudhon - unei influenţe asupra istoriei.

Toate revendicările care pot veni în susţinerea terorismului - politice, rasiale, teritoriale - se trag dintr-un numitor comun al unei anumite concepţii a umanităţii împărţită în asupriţi şi asupritori, în săraci şi în bogaţi, în Fiul Tenebrelor care domină Fiii Luminii, pentru o perioadă, şi a cărui stăpânire trebuie abolită, pe această lume, cât mai repede posibil.

DEFINIŢII

În ciuda răspândirii actelor teroriste în întreaga lume, terorismul nu are o definiţie precisă şi nici una larg acceptată. Ca mulţi alţi termeni politici, definiţíile acceptate , atâtea câte sunt, au un caracter peiorativ. Unele guverne au tendinţa să eticheteze ca acte teroriste toate actele de violenţă comise de opozanţii lor politici, deşi extremiştii antiguvernamentali pretind că sunt victimile terorii dezlănţuite de guverne asupra lor.

Sociologii politici susţin că, în principiu, nu se poate da nici o definiţie deoarece însuşi procesul de elaborare a unei definiţii face parte dintr-un context mai larg de contestare a ideologiilor şi obiectivelor politice. Definiţiile susţin argumentul că perspectivele se schimbă în funcţie de momentul cînd şi unde are loc actul terorist. Alţi sociologi nu includ în terorism acţiunile violente care se desfăşoară într-un context revoluţionar pe care o serie de oameni l-ar considera ca având un caracter terorist. Poate apare o serie de confuzii date de comportamentul manifestat de un individ care din considerente politice comite un act violent care poate fi aparent similar cu un act săvârşit de un criminal sau de un dezechilibrat mintal.

Terorismul este şi o problemă morală şi încercările de a da o definiţie acestui fenomen pornesc de la supoziţia că unele tipuri de violenţă politică sunt justificabile, în timp ce altele nu. În consecinţă, violenţa a fost definită în diferite feluri, implicând recurgerea la forţă, la puterea coercitivă, la autoritate şi legitimitate. Iată câteva exemple:

1.“Terorismul înseamnă ameninţarea cu/ sau utilizarea violenţei pentru atingerea unor scopuri politice.” (CROZIER – 1960)

2.“Terorismul este utilizarea sistematică a intimidării pentru atingerea unor obiective politice.” (MOSS – 1971)

3.“Violenţa, pentru a intra în categoria actelor teroriste, trebuie să fie de natură politică.” (WEISBAND şi ROGULY - 1976)

4.“Utilizarea violenţei are la bază prezumpţia că victima vizată este nerezonabilă şi incapabilă de a înţelege punctul de vedere al teroristului.” (QURESHI – 1976)

5.“Terorismul politic se defineşte ca intimidarea prin coerciţiune şi este una din cele mai vechi metode de război psihologic.” (WILKINSON – 1977)

6.“Terorismul este folosit pentru a crea o atmosferă de disperare sau frică, pentru a slăbi încrederea populaţiei în guvern şi în reprezentanţii maselor.” (LEISER - 1977)

7.“Terorismul politic este ameninţarea şi/sau folosirea unor forme diverse de violenţă politică excesivă pentru atingerea obiectivelor şi scopurilor politice.” (SCHULTZ - 1978)

8.“Terorismul este utilizarea sau ameninţarea cu utilizarea violenţei politice extreme pentru a provoca frică, teamă sau panică în rândul unui grup-ţintă mult mai numeros decât numărul victimelor imediate .” (HEYMAN – 1980)

TERORISMUL CONTEMPORAN

Punctul de plecare al terorismului contemporan - dacă putem încerca să fixăm unul - l-a constituit al doilea război mondial odată cu ajutorul dat diferitelor naţionalisme ale Europei occidentale de către propaganda nazistă, repunerea în discuţie a imperiilor coloniale, războaiele succesive din sud-estul Asiei şi înfruntarea americano-sovietică aproape constantă.

De atunci încoace lupta nu a făcut decât să se intensifice, să se întindă în lumea întreagă, dar rămânând fidelă aceluiaşi tip de scenariu.