Terorismul CBRN

1. Introducere. Terorismul - concepte.

Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii exercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia şi, de-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de mijloacele la dispoziţie, şi aproape peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Din păcate, şi terorismul, ca şi războiul, face parte, într-un fel, din arsenalul prin care lumea se neagă pe sine, se urăşte şi se autodistruge, crezând că se purifică.

Terorismul este acelaşi de veacuri. Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, prin imaginea terifiantă transmisă în direct să-i aducă aminte că, undeva, nu departe de el, de omul planetei, poate chiar lângă el, poate chiar în el, se află un monstru care-l poate ucide oricând şi oricum. Acesta a fost, probabil, şi obiectivul central al atacurilor din 11 septembrie: crearea unui coşmar universal, lumea să afle şi să nu uite că poate fi lovită şi ucisă oricând, oriunde şi prin orice mijloace.

Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci este chiar răul din lume, adică răul nostru, partea fanatică dintre noi şi, adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puterii, al răzbunării, el egocentrismului, al pedepsirii cu orice preţ, al purificării prin ucidere şi prin distrugere. De aceea, acest fenomen specific doar mediului uman (doar fiinţa umană are plăcerea sadică de a teroriza) trebuie investigat şi analizat aşa cum este, de pe poziţii cât se poate de obiective, pentru a-i decela sensurile şi mecanismele, pentru a-i afla izvoarele şi, în consecinţă, pentru a-i anihila cauzele, a-i distruge structurile, a-i limita efectele şi a-i tăia rădăcinile. Terorismul este o ameninţare asimetrică, din umbră. Evoluţia lui, de la o seamă sau o sumă de acte teroriste disparate la un summum al fanatismului, cruzimii şi violenţei, adică la un război terorist, şi el asimetric şi pervers, este de natură să genereze reacţia corespunzătoare a omenirii, să declanşeze adică războiul antiterorist.

Haosul este, pentru terorism, un mediu foarte prielnic, aşa cum este şi pentrulumea interlopă, pentru criminalitate şi traficul de droguri, pentru prosperarea centrilor distructivi, negativi de putere, care încurajează fărădelegea, lipsa de ordine, suspiciunea, neîncrederea şi, mai ales, starea de nesiguranţă, de teamă. De aceea, ieşirea din haos şi trecerea la o nouă ordine este totdeauna extrem de dificilă, anevoioasă şi nu se poate realiza decât prin mari sacrificii. Chiar dacă terorismul nu este un produs exclusiv al stării de haos, el este vârful de lance al haosului, este războiul cel mai periculos împotriva ordinii. Un asemenea război nu se poate duce la nivel strategic decât numai şi numai într-o astfel de stare.

2. Forme de manifestare. Actiunea teroristă.

Acţiunile teroriste nu sunt şi nu pot fi privite doar ca scursuri sociale, ca reacţii demente, psihopate. Ele sunt efecte secundare ale stărilor care definesc criza şi, de aceea, trebuie analizate împreună cu parametrii respectivelor stări, cu cauzele care generează anormalitatea. Cele mai multe dintre cauzele acţiunilor sau reacţiilor de tip terorist ţin de crizeleidentitare şi, în consonanţă cu acestea, de cele politice. Teroriştii doresc o altă ordine (socială, economică, politică, economică, militară etc.), altă morală, alte raporturi, alte ideologii, alte precepte, alte instituţii. Cei mai mulţi dintre ei – inclusiv lideri ai organizaţiilor din care fac parte – nu au un model anume, nu ştiu foarte precis cum trebuie să arate lumea pentru care luptă. Pe cei mai mulţi dintre ei nu-i interesează lumea propriu-zisă, ci spectacolul lumii ca atare, dimensiunea lui punitivă, adică puterea distrugerii, teama oribilă pe care vor s-o instaleze şi, mai ales, starea de angoasă pe care o generează în rândul lumii, îndeosebi la nivelul puterii politice, o astfel de atitudine ameninţătoare şi generatoare de moarte.

2.1. Amenintări de natură teroristă.

Principalele ameninţări de natură teroristă, în cadrul războiului mondial terorism-antiterorism care tocmai s-a declanşat, se conturează a fi, în continuare, următoarele:

- posibilitatea folosirii de către organizaţii, grupări sau persoane teroriste a armelor de distrugere în masă;

- pregătirea şi efectuarea unor posibile atacuri asupra bazelor nucleare ale ţărilor care posedă astfel de mijloace, precum şi asupra întreprinderilor chimice, laboratoarelor biologice etc., pentru a procura armament nuclear, chimic şi biologic sau pentru a detona astfel de arme la faţa locului, în spaţii deschise/închise, în zone aglomerate sau oriunde s-ar găsi ele (pe mijloace de transport feroviar şi rutier, în reactoare nucleare, la bordul unor nave sau aeronave, în staţionare etc.) şi a produce catastrofe spectaculoase, în numele unor ideologii, unor principii considerate sacre sau pur şi simplu din asumarea vocaţiei de a pedepsi;

- proliferarea acţiunilor punitive sau de răzbunare împotriva celor care au declanşat campania antiteroristă şi a ţărilor care fac parte din coaliţia antiteroristă;

- continuarea acţiunilor de natură teroristă - individuale, de mică amploare, sau organizate, de amploare – împotriva democraţiilor occidentale;

- continuarea asasinatelor şi acţiunilor de lovire a tuturor celor care, într-o formă sau alta, se opun stării de haos favorabile proliferării crimei organizate, traficului de droguri şi de carne vie, câştigului ilicit;

- efectuarea unor atacuri asupra sistemelor de protecţie a mediului, barajelor şi folosirea deşeurilor toxice şi radioactive pentru a produce catastrofe ecologice;

- continuarea şi diversificarea asasinatelor politice;

- atacarea şcolilor, a instituţiilor de cercetare, a laboratoarelor şi unităţilor economice de importanţă naţională sau internaţională, pentru a produce panică şi teroare;