Terorismul global

I.Introcucere

„Cheia terorismului nu o reprezintă actul în sine, ci frica de acel act”.

Keith Olbermann

Începutul secolului al XXI-lea se caracterizează prin amplificarea unuia dintre cele mai sîngeroase și barbare tipuri de violență și anume terorismul care a ajuns o problema de sorginte internațională. Terorismul transfrontalier este un fenomen în dezvoltare continuă , devenind un pericol social din ce în ce mai acut la adresa securității nașionale , regionale și mondiale. Dimensiunile actuale ale violenței terorismului contemporanmsunt de natură să zdruncine stabilitatea relațiilor normale de convețuire pașnică, să afecteze legăturile politice , culturale, economice și de altă natură dintr țări și popoare în conformitate cu normele morale și principiile dreptului internațiomal. Cel mai de amploare act de terorism interna- ţional a avut loc pe 11 septembrie 2001 constituindu-se ca un set de atacuri coordonate asupra unor obiective strategice de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, unde teroriştii islamici au deturnat avioanele civile şi le-a folosit pentru a ataca turnurile World Trade Center din New York şi Pentagonul din Washington. Alte atacuri teroriste majore au avut loc ulterior în: Madrid (Spania) – martie 2004; Bali (Indonezia) atacuri cu bombă în 2002 şi 2005; Beslan (F. Rusă) – 2004, Istanbul (Turcia) - 2003, Sharm-El-Sheik (Egipt) - 2005, metroul din Londra, Regatul Unit al Marii Britanii (2006); Mumbai, asupra unor hoteluri, gării şi a unui centru evreiesc de mobilizare – 2008; New Delhi (India) – 2008 şi 2011 etc. Aşa cum se prezintă mai jos, pe harta statelor cele mai vulnerabile la atacuri teroriste se observă că, în iulie 2014, pe primele trei locuri cu risc extrem se aflau Irak, Afganistan şi Pakistan. Atacurile teroriste premeditate au schimbat raporturile dintre state şi raportarea acestora la mediul internaţional de securitate pe ansamblu, generând un proces de concentrare a eforturilor comunităţii internaţionale în sensul luării unor măsuri şi desfăşurării de acţiuni comune de combatere şi luptă împotriva terorismului, context care a şi facilitat conturarea unui efort consensual pe plan internaţional. Terorismul internaţional reprezintă o ameninţare strategică nu doar pentru SUA şi ţările UE, ci şi pentru Rusia, China, India şi pentru multe alte ţări, inclusiv România. Prin asocierea sa cu fundamentalismul islamic, terorismul internaţional şi-a lărgit considerabil spaţiul de acţiune, fiind prezent oriunde pe glob, dar manifestându-se cu mai multă virulenţă în Asia Centrală, Peninsula Arabică, Irak, Pakistan, India, Thailanda, Indonezia, Filipine. În ultimul timp, se remarcă o proliferare a mesajului global al terorismului şi o reorientare a acţiunilor teroriste de la ţintele guvernamentale, diplomatice şi militare spre ţintele civile, precum bănci, hoteluri, trenuri, lăcaşe de cult, ce au o importantă încărcătură simbolică şi provoacă un număr mare de victime, în scopul de a determina presiuni din partea opiniei publice naţionale şi internaţionale asupra factorilor decizionali, pentru acceptarea solicitărilor grupurilor teroriste.

Cu certitudine, măsurile de natură politică, economică, social-culturală, informaţională şi de altă natură sunt deosebit de importante şi necesită implicarea tuturor organismelor şi organizaţiilor internaţionale şi regionale cu vocaţie în materie de securitate: ONU, UE, OSCE, NATO etc. Cu toate acestea, un rol important revine componentei militare care, prin strategii şi capacităţi adecvate, devine în contextul actual indispensabilă combaterii acestui pericol la adresa umanităţii şi civilizaţiei globale. Terorismul devine, în aceste condiţii, din ce în ce mai mult un fenomen cu implicaţii globale, greu de controlat, de prevenit şi de gestionat, deoarece „el nu se mai prezintă doar ca o infracţionalitate violentă, ca o criminalitate, ca o reacţie atipică, adesea în disperare de cauză la o anumită evoluţie a sistemelor politice şi sociale, ci devine o problemă majoră a societăţii omeneşti în ansamblul ei, o altă latură, deosebit de virulentă a vieţii sociale, o acţiune violentă, primitivă, dar în acelaşi timp, dinamică şi complexă, simetrică, într-un fel, evoluţiei sistemelor sociale spre performanţă, echilibru şi relativă stabilitate”