Terorismul Islamic

Introducere

"Am mai vazut oameni ca ei. Sunt moștenitorii tuturor ideologiilor criminale ale secolului XX. Sacrificând vieți omenești pentru a-și satisface viziunile radicale, abandonând orice valoare în afara de voința de a fi ăputernici, ei urmează drumul fascismului, nazismului și totalitarismului. Și, ei vor urma acel drum până la final: în mormântul minciunilor îndepărtate ale istoriei."

(George W. Bush, " Address to a Joint Session of Congress and The American People", September 20, 2001 - Adresându-se Sesiunii Întrunite a Congresului și Poporului american, 20 Septembrie 2001)

Prezentul, și mai înainte istoria recentă, au făcut conștiente ultimele trei generații de influență majoră a unui fenomen socio-politic asupra existenței cotidiene atât a individului, cât și a maselor largi de populație. Încercarile de conceptualizare si de circumscriere terminologica a fenomenului respectiv au dus la impunerea termenului de terorism.Trăim într-o lume crudă, în care fie el islamic sau nu, terorismul câștigă teren pe zi ce trece.

Ce este terorismul islamic?

Definirea conceptelor de terorism și Islam

Începând cu accepțiunile sub care întâlnim termenul de terorism în dicționarele explicative ale lumii, putem observa că acesta este o tactică de luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor scopuri strict politice care se bazează pe acte de violenţă, sabotaj sau ameninţare, executate împotriva unui stat , organizaţii, categorii sociale sau împotriva unui grup de persoane civile, având ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de frică şi intimidare. Obiectivul final al terorismului este aplicarea de presiune asupra entităţii respective pentru a o determina să acţioneze în conformitate cu dorinţele teroriştilor, în cazul în care acest obiectiv nu poate fi îndeplinit prin mijloace convenţionale.

Conform Codului Federal al Statelor Unite, terorismul reprezintă folosirea ilegală a forţei şi violenţei împotriva unor persoane sau proprietăţi, pentru intimidarea sau pedepsirea unui guvern, a populaţiei civile, sau a unui segment de populaţie, facută în scopul atingerii unor obiective politice sau sociale. Această definiţie este criticată pentru introducerea conceptului de "act terorist pentru pedepsire", în urma atentatului terorist din Oklahoma, atentat al cărui principal motiv se pare că a fost pedepsirea FBI-ului pentru intervenţia împotriva sectei Davidienilor din Waco, Texas.

Dificultatea definirii terorismului este o problemă de percepţie culturală, politică şi socială a actului de violenţă şi a scopului politic urmărit prin teroare. Într-un studiu al terorismului, Alex Schmid, analizează conţinutul pentru 109 definiţii ale terorismului găsind următoarea frecvenţă a conceptelor folosite:

• Violenţă şi forţă (apar în 83.5% dintre definiţii)

• Motivaţii politice (65%)

• Frică, accent pe teroare (51%)

• Ameninţare (47%)

• Efecte psihologice şi reacţii anticipate (41.5%)

• Discrepanţă între obiective şi victime (37.5%)

• Acţiuni intenţionate, planificate, organizate şi sistematice (32%)

• Metodă de luptă, strategie şi tactică (30.5%)

După cum se observă și din acest studiu, este imposibil să alegem o definiție unanim-acceptată la nivel global, de aceea sub-capitolul al doilea va încerca să arate cum se propagă acest termen în mass-media actuală, aceasta fiind probabil principala sursă în funcție de care oamenii trag concluzii, își formează opinii etc.

Islamul este una dintre cele trei mari religii monoteiste (alături de creștinism și iudaism). În araba, 'islam' înseamna 'supunere' - supunere fața de Allah. Cuvântul 'Allah' se refera la același Dumnezeu al evreilor și creștinilor. A spune că 'Allah' este Dumnezeul arabilor este echivalent cu a spune că 'God' este Dumnezeul Americanilor. Totuși, musulmanii - chiar daca nu vorbesc araba - preferă să foloseasca cuvântul 'Allah' (doar islamul folosind acest termen).

Islamul are ca invațătura de baza existența unui singur Dumnezeu atotputernic care a creat lumea, deosebindu-se de creștinism și de religia arabilor dinaintea apariției islamului prin monoteismul sau strict (Allah nu poate avea fii sau fiice).

În pofida numeroaselor încercări de a evalua pe Mahomed sau islamul, comparîndu-1 cu alte culturi şi religii, încli¬n să fiu de acord cu Hamilton Gibb când spune că „islamul este o expresie autonomă a unei experienţe şi gîndiri reli¬gioase, care trebuie văzut în şi prin el însuşi, precum şi prin propriile lui principii şi norme.”

Islamul a apărut în peninsula Arabica în secolul VII și în doua secole s-a răspândit în Africa de Nord, Spania, Siria, Persia și India. În secolele urmatoare, islamul se răspândește în Balcani, Arica sub-sahariană și Asia. Unul din motivele creșterii rapide a islamului il reprezintă doctrina islamica: islamul este o religie deschisa tuturor, toți musulmanii aparțin unei comunități care nu face distincție de rasă, naționalitate etc. Declarașia de credință a unei persoane este suficienta pentru convertirea la islam, și aceasta nu trebuie confirmată de autorități religioase. Astazi, peste 1 miliard de oameni sunt musulmani iar țara cu cea mai mare populație musulmană este Indonezia.