Totalitarism și democrație

Rezumat

Lucrarea are ca tema analiza regimurilor politice democratice si totalitare.

Am inceput referatul cu punctul de unde au plecat toate, si anume, aparitia statului. Aceasta parte cuprinde informatii referitoare la aparitia si dezvoltarea statului, cat si cateva dintre conceptiile unor oameni de seama, cum ar fi Jean Jacques Rousseau, Montesquieu, Immanuel Kant si Julius Robert Oppenheimer.

Partea a doua a referatului cuprinde caracteristici generale ale regimurilor politice, bineinteles, insotite de parerilor unor politologi importanti.

Urmatoarea parte a referatului urmareste si analizeaza regimurile autoritare, inclusiv totalitarismul.

Ultima parte a lucrarii analizeaza democratia sub toate formele ei: liberala, sociala si populara.

Totalitarism si democratie

Acest referat are ca tema totalitarismul si democratia si isi propune analiza a acestor regimuri politice. Lucrarea cuprinde cele mai importante aspecte privind atat regimurile democratice, cat si cele totalitare.

1. Aparitia statului. Scopul si functiile acestuia.

Etimologia cuvantului " stat " provine din latinescul " status " , care, fara sa aibe o semnificatie precisa, exprima ideea de stabilitate. Aparut cu aproape 6 milenii in urma, in Orientul Antic, statul continua sa fie si astazi instrumentul conducerii si principala institutie politica a acesteia.

Desi politologia nu se opreste asupra istoriei ideilor politice, ea nu poate trece peste diversitatea abordarilor în timp ale conceptului de stat. Din antichitate si pâna în prezent, conceptul de stat a fost si este obiectul a numeroase controverse, din multimea carora retinem, spre exemplificare, câteva:

• în Antichitate, statul era considerat ca o forta de origine divina, conceptie care se va regasi si în urmatoarele formatiuni sociale;

• Montesquieu (1689-1775), care, în opozitie cu conceptia providentialista, în lucrarea „Spiritul legilor”, (1748), statul este înfatisat, si se prezinta ca o institutie naturala si centrala bazata pe legi si structurata pe trei elemente ale puterii: legislativa, executiva si judecatoreasca;

• J.J.Rousseau (1712-1778), care în lucrarea „Contractul social” (1762), defineste statul ca o putere contractuala, legitimata printr-un contract social, adica o organizatie politica separata de societate, careia i se cedeaza o parte din drepturile comunitatii pentru a sluji comunitatea;

• Im. Kant (1724-1804), care întelege statul ca o grupare de oameni supusi regulilor de drept. Este adevarat, dar nu si complet, deoarece el considera ca ceea ce coreleaza unitatea grupului în cadrul statului nu se explica integral prin scopul gruparii respective de oameni. Filosoful german avea în vedere numai latura juridica, dar nu si pe cea politica a statului;

• Oppenheimer, care în lucrarea „Statul, originile sale si aparitia sa” (1913) concepe statul ca un organism politic impus de catre un grup de învingatori, pentru a se apara de revoltele interioare si atacurile din afara, urmarind exploatarea economica a învinsilor de catre învingatori;

Statul a dobandit o semnificatie politica datorita faptului ca i s-au adaugat o serie de atribute, astfel : - in societatea romana el a fost denumit "status rei romani" sau "status rei public " (statul lucrurilor romane sau statul lucrurilor publice). Cu timpul, cuvantul "status" , fara alte adaugiri, a dobandit valoarea unei expresii de sine statatoare. Acest lucru s-a petrecut in special in secolul al-XVI-lea, odata cu aparitia lucrarii lui Machiaveli "Il Principe ". Abordarea locului si rolului statului in organizarea si conducerea societatii, a scos in relief natura istorica a statului, dependenta formelor sale de transformarile social - politice. Odata cu aparitia statului, relatiile sociale se dezvolta la adapostul unei forte de constrangere pe care o detine statul si o poate asmuti impotriva celor care i se opun. Statul apare ca o modalitate social - istorica de organizare sociala, prin care grupurile sociale si-au promovat interesele comune si in care si-a gasit expresia concentrata intreaga societate.

Fata de societatea civila, statul este o necesitate exterioara, puterea suprema pentru ca, totodata, statul este scopul iminent al societatii, iar indivizii au drepturi si datorii in raporturile cu statul. Spre deosebire de organizarea sociala prestatala, in care domina criteriul legaturilor de sange, statul adopta criteriul teritorial, dar teritoriul capata o semnificatie politica, reprezentand unul din elementele constitutive ale statului. Alaturi de teritoriu, un alt element constitutiv il reprezinta populatia (natiunea), care se raporteaza la stat prin legaturile de cetatenie, fata de care se fixeaza autoritatea politica, exclusiva si suverana, denumita si putere sau forta coercitiva.

Kant considera ca statul legitim sau statul de drept este acela care are drept scop apararea intereselor si drepturilor inalienabile ale omului, politica fiind subordonata moralei. Si in conceptia liberalismului clasic se constata ca rolul statului este acela de a face legi bune si de a apara principiul non interventiei in treburile private, precum si de a aplana conflictele dintre grupurile sociale si de a garanta libertatea indivizilor. Conceptiile asupra continutului statului socialist au fost abandonate datorita regimurilor despotice care au guvernat statele socialiste si in care statul era considerat un instrument de dominatie a unei clase asupra alteia , iar partidul unic se substituia clasei , hotarand in numele ei si distrugand libertatea si personalitatea individului.