Tranziția către democrație în România

Voi incerca in aceasta aceasta lucrare sa fac o analiza a procesului de democratizare din Romania, a tranzitiei de la comunism la democratie. Insa pentru a putea face a astfel de analiza, este important sa stim ce presupune conceptul de democratie.

Phillipe Schmitter si Terry Lynn Karl au definit democratia politica moderna drept „un sistem de guvernare in care conducatorii sunt permanent raspunzatori pentru actiunile lor in spatiul public fata de cetateni, care actioneaza indirect, prin procesul de competitie si cooperare care are loc intre reprezentantii lor alesi.” Pe plan politic, democratia reprezinta un regim politic fundamentat pe principiul suveranitatii nationale: natiunea conduce statul prin reprezentantii sai alesi, pe principiul separarii puterilor in stat, al egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii.

Democratia este un regim in care sunt respectate parerile cetatenilor, in care exista pluripartidism, o piata libera, Constitutie si drept la vot. Totodata, conceptul de democratie este inseparabil de respectarea drepturilor omului si ale cetateanului. Toate aceste lucruri iau forma principiilor fundamentale ale democratiei, cu ajutorul carora se ajunge la o buna guvernare.

In cadrul analizei perioadei de tranzitie, am incercat sa urmaresc trei nivele foarte importante in consolidarea democratica, si anume nivelul politic, cel economic si cel al ajutorului extern, occidental.

Tranzitia, un concept care se afla in stransa legatura cu democratia, presupune, in latura sa politica, trecerea la democratie, la alegeri libere, pluralism politic, stat de drept. In acest sens, primele rezultate ale revolutiilor din 1989 in tarile Europei Centrale si de Est au fost de natura politica. Din punct de vedere politic, tranzitia a inregistrat succese imediate, noile regimuri fiind intru totul de acord cu instaurarea democratiei.

In Romania, inlaturarea regimului autoritar impus de Nicolae Ceausescu s-a produs in urma revolutiei din 1989. Aceasta a fost urmata de un lung proces de modernizare in multe domenii, cel mai important fiind domeniul politic.

Atunci cand vorbim de componenta politica a unei democratii, ne referim, implicit, la o cultura politica democratica, un sistem multipartidist, alegeri libere, elita politica si existenta unei Constitutii viabile. In ceea ce priveste cultura politica, aceasta reprezinta intregul set de orientari, atitudini, convingeri si valori prin care individul se raporteaza la sistemul politic. In cadrul unei democratii avem de-a face cu o cultura politica participativa, in care cetatenii detin mijloacele necesare de a influenta luarea deciziilor, desfasurarea evenimentelor politice care le-ar afecta negativ interesele. Asa cum afirmau G. Almond si Sidney Verba in lucrarea „Cultura civica”, democratia este o societate in care „cetatenii obisnuiti exercita un grad relativ inalt de control asupra liderilor” . In Romania insa a lipsit o cultura politica democratica, deoarece, pentru a participa la viata politica din cadrul unei democratii, este nevoie ca cetatenii sa aiba un anumit grad de informatie, de educatie, lucru care nu se intalnea la inceputul anilor 1990.

Prima etapa seminificativa in procesul de constructie se consolidare al democratiei o reprezinta edificarea instituriilor statului de drept. In aceasta perioada au avut loc mai multe dispute sociale si politice, care au degenerat in violenta. Cu toate acestea, se face primul pas catre democratizare, prin organizarea de alegeri libere si adoptarea, prin referendum, a unei noi Constitutii. O alta componenta a democratiei care se regaseste si in cazul Romaniei o reprezinta alternanta la guvernare. Astfel, dupa 1996 s-a produs prima alternanta la guvernare – centru-dreapta -; in 2000 avem de-a face din nou cu o guvernare social-democrata, pentru ca la alegerile din 2004 sa iasa invingatoare alianta Dreptate si Adevar, formata din Partidul National Liberal si Partidul Democrat.

In lucrarea „Romania in cadrul celui de-al treilea val al democratizarii” se face o caracterizare a democratiei romanesti dupa 11 ani de la alegerile din 1990. Astfel, autorii subliniaza faptul ca „democratia este un regim politic cu o larga legitimitate populara, consolidata prin doua alternante la guvernare, cu alegeri tinute la timpul reglementar” . Cu toate acestea, autorii mentioneaza si fenomenele negative inregistrate in procesul de tranzitie, cum ar fi coruptia, birocratia excesiva, procesul de adancire a saraciei, fenomene care sporesc neincrederea populatiei in instituriile statului si in regimul democratic. In acelasi timp, neincrederea populatiei a crescut si prin faptul ca aceasta a trait o deziluzie. Astfel, trecerea de la un regim in care erau asigurate mijloacele esentiale de satisfacere a nevoilor, intr-unul in care aceste mijloace trebuiau castigate prin concurenta a dus la aparitia neincrederii generale.