Trăsături ale epistemologiei științelor sociale

Conceptul modern de stiinta a fost marcat de dezvoltarea stiintei naturii in secolul XVII.Avand in vedere dezvoltarea unei dominatii tot mai mari a naturii, se astepta ca si stiinta despre om si despre societate sa furnizeze un fenomen asemanator, sa capete un loc la fel de important, iar aceasta asteptare a fost extinsa mai ales la stiintele spiritului.”Metodele stiintelor naturii nu cuprind tot ceea ce este demn de a fi stiut, si nici macar ceea ce este cel mai adesea demn de a fi stiut, adica scopurile ultime, in slujba carora trebuie sa se afle orice dominare a mijloacelor naturii si omului.De la stiintele spiritului si de la filosofie, care se numara printre ele, se asteapta cunostinte de o alta natura si de un alt nivel”

Georg Henrik von Wright ne prezinta in cadrul lucrarii sale, “Explicatie si intelegere”, doua aspecte principale care constituie in mare parte procesul de cercetare stiintifica.”Unul este stabilirea si descoperirea faptelor, iar celalalt construirea de ipoteze si teorii” , primul reprezentand stiinta descriptiva, iar cel de-al doilea pe cea teoretica. Aceste doua clasificari folosesc in cazul unei prime aproximari si constituie un prim pas spre intelegerea naturii evenimentului vizat.

Stiinta teoretica serveste doua mari scopuri, si anume predictia aparitiei unor evenimente sau a unor fapte noi si explicarea celor care au fost deja inregistrate. Aceste doua procedee sunt considerate a fi identice, diferentiidu-se doar prin unitatea de timp la care au fost utilizate si pe care o vizeaza, predictia avand in vedere viitorul, iar explicatia trecutul.

Explicatia a beneficiat de doua mari viziuni referitoare la conditiile necesare pentru ca aceasta sa fie considerata satisfacatoare din punct de vedere stiintific: traditia aristotelica se imbina cu eforturile omului de a intelege faptele in mod teleologic, iar cea galileana merge paralel cu punctul de vedere cauzal-mecanicist in procesul acestuia de a prevedea si explica anumite fenomene.

Descoperirea adevarului a constituit, din secolul XVII, o adevarata provocare pentru cei interesati de acest subiect.Consideram acest secol drept punct de reper deoarece a coincis cu formarea lumii intelectuale moderne, cand revolutia stiintifica era in plina desfasurare.

Rationalismul a fost una din teoriile care si-au concentrat atentia asupra acestor noi teme de discutie.Absolut orice element al asa-numitei “povesti despre cer si Pamant” capata odata cu aceasta noua viziune o explicatie fundamentata pe baze rationale, fiecare fenomen avea acum o semnificatie,un scop,o ratiune, o functie si o cauza.Universul devenise un mare corp organizat in bazele aceleasi teorii, iar stiinta putea cerceta si dezvalui cauze sau functii ale partilor sale fara a se preocupa in mod necesar de intreg.

Ratiunea a inceput, asadar, sa fie utilizata in prima faza in descoperirea ordinii ascunse; Bacon a fost unul dintre cei mai importanti sustinatori ai intregii teorii, care a venit cu ideea unei prime cai spre indeplinirea acestui scop, si anume o cale ce deviaza de la simturi si de la lucrurile particulare catre cautarea celor mai generale ipoteze.Revolutia stiintifica ce se manifesta din plin in acea perioada aducea cu sine o noua viziune asupra naturii, redefinind-o drept un sistem de mase in miscare, actionate de forte mecanice si guvernate de legi nemuritoare.

Cei care sustineau si veneau cu diferite interpretari si adaugiri la rationalism considerau ca mintea nu se poate baza doar pe simturi in incercarea sa de a intelege lumea in ansamblul ei, ci trebuie sa faca abstractie de acestea intr-o oarecare masura pentru a fi capabila sa sesize realitatile ordinii naturale.

Totusi, chiar Descartes, un alt important autor care a contribuit in mod semnificativ la aceasta teorie, considera ca aceasta cunoastere stiintifica depindea totusi de intelegerea naturii drept creatie a lui Dumnezeu, care i-a stabilit ordinea de la inceputuri, fapt ce a determinat concilierea dintre noua stiinta si religie si a determinat o prelungire a relatiei dintre cele doua pentru aproximativ inca un secol.