Analiza semiotică a unui print publicitar

În zilele noastre, există o mare varietate de jucării. Deși acestea sunt de cele mai multe ori asociate cu cei mici, utilizatorii de jucării au și vârste mai înaintate. Un adult care încă este interesat de jucării, cum sunt figurinele de acțiune, este un lucru obișnuit. Însă, în funcție de vârsta „consumatorilor” de jucării, reies și moduri diferite de folosință ale acestora. Copiii le utilizează ca pe niște obiecte, niște simple jucării, pe când adolescenții sau adulții tind spre a le vedea drept obiecte de colecție. Luând în considerare acest fapt, producătorii de jucării încearcă mereu să își îmbunătățească produsele pentru a fi cât mai interesante și pentru a satisface cât mai bine nevoile consumatorilor.

Cea mai obișnuită metodă de promovare a jucăriilor este prin reclame, fie ele printuri sau video. Reclamele sunt o modalitate prin care producătorii unui produs pot interacționa cu consumatorii. O reclamă conține mesaje despre produs, date de către producători pentru consumatori, acestea având rolul de a influența consumatorul în a alege produsul respectivului producător, și nu al altuia.

LEGO reprezintă în momentul de față unul dintre cele mai populare branduri de jucării pentru copii, începându-și activitatea încă din 1932. Aceste jucării constau în blocuri colorate de plastic, care se pot uni pentru a crea diferite obiecte în miniatură, precum mașini, bărci, avioane, clădiri și multe altele, iar care apoi pot fi dezasamblate.

Roland Barthes, eseist, critic, filosof și teoretician al literaturii și semiotician francez, a fost unul dintre principalii animatori ai mișcării structuraliste și ai semioticii franceze. El este cel care a conturat pentru prima oară o metodologie de interpretare a imaginii în mediul publicitar. Teoriile sale apar încă din 1964, în „Retorica imaginii”, articol de renume și în prezent, plecând de la ideea că imaginea la care se apelează în publicitate ascunde, fără îndoială, o intenție.

În plus, potrivit lui Barthes, mitul semiotic modern este „vorbire, limbaj, discurs, mesaj”, important în definirea mitului nefiind conținutul, ci modul în care se vorbește despre un obiect. De asemenea, Roland Barthes subliniază importanța contextului istoric în raport cu natura lucrului în sine, pentru apariția mitului: „Veche sau nu, mitologia nu poate avea decât o bază istorică, deoarece mitul este o vorbire aleasă de istorie: el nu apare din natura lucrurilor.” Se poate deduce că orice lucru deține potențialitate mitică și poate ajunge la statutul de mit atunci când i se atribuie o semnificație.

Prin crearea printului de mai sus, am încercat să relev acest fapt. Astfel, am creat mitul modern conform căruia jucăriile LEGO stimulează creierul copiilor, cu precădere părțile legate de imaginație și creativitate. Cei mici își pot imagina orice, iar piesele de LEGO pot face ca acel „orice” să devină realitate. Asta necesită, desigur, propria lor creativitate. Cu cât se joacă mai mult cu blocurile LEGO, cu atât mai multe lucruri pot construi, ceea ce rezultă într-o creștere a creativității lor. Prin urmare, este bine ca cei mici să se joace cu LEGO deoarece această activitate are un impact pozitiv în dezvoltarea creativității și imaginației copiilor. De asemenea, consider că se poate observa în cadrul printului creat și mitul central al publicității occidentale, conform căruia societatea este burgheză, iar tot ce nu este burghez este obligat să împrumute de la burghezie. Deși jucăriile sunt făcute, după cum zice și numele, pentru joacă, cei de la LEGO arată că produsele lor sunt superioare, deoarece copiii nu numai că se distrează, ci, și mai important, își și dezvoltă creativitatea și imaginația.