Analiza unei campanii de relații publice

Interesul românilor pentru alegerea preşedintelui a înregistrat o traiectorie descendentă din 1990, când au avut loc primele alegeri prezidenţiale de la căderea comunismului şi până la scrutinul din 2004, comun cu cel pentru Parlament. Nici alegerile de anul acesta nu s-au abătut de la regulă, astfel încât la primul tur al alegerilor prezidenţiale, desfăşurat pe data de 22 noiembrie 2009, 53,52% dintre alegători s-au prezentat la urne, cu cinci procente mai puţin decât la scrutinul precedent. Cifra îngrijorătoare şi scăderea ei alarmantă de la alegere la alegere sunt simptomele unei democraţii ,,bolnave” în care principiul majorităţii ca expresie a voinţei generale devine irelevant.

Românii refuză să mai voteze. În acest caz, refuzul apare ca un răspuns la neputinţa de a schimba ceva, prin intermediul votului, în direcţia pe care o urmează evoluţia societăţii româneşti: cea a ,,pierzaniei” după cum au spus unii. Conform cercetărilor, românii se simt deznădăjduiţi şi dezamăgiţi de modul în care a fost condusă ţara noastră de la adoptarea democraţiei ca regim de stat în 1990 şi până acum precum şi de faptul că liderii pe care i-au desemnat s-au dovedit a fi de cele mai multe ori ineficienţi, lipsiţi de etică şi morală şi indiferenţi la nevoile electoratului. Acestea sunt principalele motive prin care românii îşi justifică lipsa votului: ,,Toţi sunt o apă şi-un pământ”, ,,N-avem pe cine alege” sunt replici pe care oamenii le dau atunci când sunt întrebaţi de ce nu voteaza.

Din păcate, România se confruntă cu un soi de resemnare când vine vorba de alegeri, de viitorul nostru până la urmă. Avem o mentalitate deficitară şi trăim cu senzaţia senzaţia că trebuie să ne mulţumim întotdeauna cu răul cel mai mic, candidatul cel mai puţin corupt, mai puţin egoist etc. De aici pleacă problema noastră, a tuturor românilor, din acest motiv oamenii politici nu sunt repere morale, lideri veritabili care să ne apere interesele. Standardele pe care noi românii le impunem conducătorilor sunt uşor de atins iar ei îşi permit astfel să facă abuzuri sau să se abată de la prerogativele cu care au fost învestiţi.

Aceasta ar fi descrierea problemei de soluţionat, deficienţele comportamentului de vot al românilor.

În acest context, campania pe care o voi lansa va fi una de informare şi responsabilizare socială dar şi de conştientizare. Scopul campaniei va fi acela de a-i face conştienţi pe români de importanţa votului, de implicaţiile acestui drept care le conferă legitimitatea şi puterea de a-şi alege cel mai bun conducător, conducător a cărui îndatorire este de a se afla în slujba celor mulţi şi care poate fi sancţionat drastic dacă nu-şi va îndeplini această atribuţie. Prin această campanie, românii trebuie să conştientizeze că puterea este în mâinile lor şi că oamenii politici sunt delegaţii lor direcţi care vor gestiona această resursă atâta timp cât o fac în condiţiile respectării legii şi a principiilor democratice.

Alte campanii pe această temă au mizat doar pe forţa şi puterea de propagare a media pentru a-şi răspândi mesajele de încurajare a mersului la vot, prin spoturi TV, presă, Internet., radio etc. Un exemplu concludent în acest sens ar fi ultima campanie de acest gen care mizează pe puterea de persuasiune a unor spoturi în care diverse vedete îndeamnă cetăţenii să voteze. Este o strategie prost abordată din punctul meu de vedere pentru că ele nu ar face decât să irite şi să accentueze şi mai tare refuzul oamenilor de a nu vota. Apoi ele pot fi ineficiente, pentru că oamenii au posibilitatea de a le evita dacă nu sunt în concordanţă cu viziunea lor, fie prin schimbarea programul fie prin închiderea site-ului etc.

Pentru ca o campanie de acest tip să reuşească, aplicarea modelului comunicării în două trepte precum şi a teoriilor lui Lazarsfeld ar putea fi o soluţie inspirată. În urma unor cercetări, sociologul american a juns la concluzia că în spaţiul politic mass-media nu influenţează major opinia publică ci dimpotrivă contactele şi relaţiile interpersonale s-au dovedit hotărâtoare în comportamentul de vot. În acest sens, el a teoretizat modelul comunicării în doi paşi care marchează o schimbare de perspectivă: indivizii nu mai sunt văzuţi ca entităţi uniforme, izolate; ei intră în relaţii interpersonale şi nu răspund imediat şi uniform la mesajele mass media. Lazarsfeld a arătat că există un flux al informaţiilor în două etape: mai întâi, de la mass-media către indivizi bine informaţi, care urmăreau comunicările de masă (lideri de opinie)şi apoi prin canale interpersonale, de la aceşti indivizi către persoane care erau expuse mai puţin direct mass-media şi care depindeau de alţii pentru a fi informaţi.

Ideile lui Lazarsfeld demonstrează că pentru o campanie cu scop politic, diseminarea informaţiilor prin mass-media nu este strategia cea mai potrivită pentru că oamenii să fie convinşi să meargă la vot. Dimpotrivă, media ar trebui folosită ca instrument ajutător, ca sursă de confirmare a mesajelor transmise în cadrul relaţiilor interpersonale. În acest caz, pentru ca scopul campaniei, mai sus amintit, să fie îndeplinit, iar oamenii să participe la turul II al alegerilor prezidenţiale, ar trebui să aplicăm strategii care să se bazeze pe teoriile lui Lazarsfeld.

Obiectivul principal al campaniei este acela de a creşte numărul votanţilor cu cel puţin 10 % ĩn turul doi faţă de turul precedent iar pentru acest lucru strategiile şi tacticile aferente lor care vor fi aplicate vor avea la bază principiul relaţiilor informale şi a influenţei liderilor de opinie.

Cât priveşte publicul ţintă al acestei campanii avem două categorii cărora ne adresăm. Targetul primar este constituit în principal din persoanele ezitante, indecise a merge la vot, publicul mai puţin activ care se angajează în discuţii electorale dar care nu este sigur de participarea la vot. Targetul secundar este format din persoanele care intenţionează să voteze dar care încă nu deţin suficiente informaţii despre acest proces, despre importanţa şi implicaţiile lui sau care votează din diverse considerente: datorie, devotement faţă de un partid sau altul.