Arta conversației

Introducere

Omul modern nu trebuie sa aleaga intre a se purta manierat si a se purta oricum, ci este dator sa invete sa faca un standard de comportament cotidian din principiile elegantei in purtari, caci acestea sunt un adevarat catalizator in relatiile de afaceri, ele il ajuta sa adune in jurul sau alti oameni de succes.

Unul din cele mai placute lucruri este sa petreci timp cu oamenii care iti plac. Sa comunici fara sa fii judecat sau condamndat. Aceasta placere potentiala este motivatia pentru majoritatea interactiunilor noastre sociale. Ne place sa impartasim idei cu oameni care au interese comune cu noi si sa lasam conversatia sa-si urmeze propriul curs.

In vanzari, sau in orice alt mediu ai nevoie de o anumita perioada de timp in care prin conversatie, limbajul trupului, atitudine sa iti construiesti o imagine mai buna despre persoana din fata ta.

Este probabil cel mai important aspect al conversatiei pe masura ce inaintam in viata si este posibil doar persoanelor care isi fac timp pentru a discuta si a se descoperi unul pe celalalt. Cuplurile care se inteleg din priviri au ajuns la acest stadiu dupa zeci de momente in care au discutat despre toate subiectele posibile si imposibile si au descoperit astfel pozitia unuia fata de celalalt.

Ce este convsersatia? Exista o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile? Nu, din nefericire! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie, iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape sunt : tactul, discretia, atentia, însufletirea, amuzamentul, cultura, politetea si sinceritatea. Apar aici, ca in aproape toate manifestarile comun atitudini. Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele, care polarizeaza conversatia, îmbatându-se cu propriile lor cuvinte, vorbind fara încetare si interzicându-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema, se situeaza a doua categorie: vesnicii tacuti pe care nu ii bântuie nici cel mai, cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul.

Arta replicii si conversatia agreabila

Trebuie sa fii întotdeauna atent la ceea ce spui, astfel încât sa nu-ti pui interlocutorul în inferioritate, chiar daca esti mai instruit sau mai informat decât el. Asta nu înseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt.

Oricât de paradoxal ar parea, in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit. De ce? Pentru ca a sti sa asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi este o dovada de întelepciune. Sa respecti opinia celuilalt, chiar daca difera de a ta deoarece s-ar putea sa fie întemeiata. Asta nu înseamna sa renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramâne deschis, iar dialogul unica modalitate de a-l elucida. Nimic nu te împiedica sa-ti sustii ideea în cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea! ", " Nici vorba! " , " Va înselati!" sau " Ce eroare! ". Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Astfel, este mai potrivit sa spuneti :

" Iertati-ma, domnule, dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta. " In orice caz sa nu ne întrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ".

Sa nu discutam fara discernamânt cu oricine anumite subiecte, deoarece riscam ca spalatoreasa noastra, o femeie foarte cumsecade altfel, sa umple târgul cu necazurile noastre intime! Daca nivelul conversatiei ne depaseste, nu deschidem gura; cel putin nu riscam sa ne facem de râs! Am asistat la urmatoarea întâmplare amuzanta - într-un grup de intelectuale ce se plângeau de lipsa de spatiu, a nimerit o tânara mai putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina: da, aveti dreptate, si la noi e înghesuiala in bucatarie, unul intra, altul iese - e pur si simplu, cum sa va spun un trafic de influenta!

Complimentele

Micile complimente întretin conversatia ca si micile cadouri, prietenia. Nu este o ipocrizie sa-i faci un compliment stapânei casei asupra gustului bun al mâncarii, chiar daca nu a gatit-o ea. Dar sa-i spui unei femei de saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment, ci este o impolitete. Tot atât de nepotrivit ar fi sa-i spui gazdei: " Minunat acest portelan. Cred ca v-a costat destul de mult! "

A face complimente exagerate este o lipsa de tact, dar a cere sa ti se faca, este o dovada de prostie. Întâlnim deseori persoane avide de complimente, iar expresia englezeasca " fishing for compliments " ( pescuind complimente ) le caracterizeaza foarte bine. Cum sa reactionam?

Pur si simplu cu abilitate - evitam sa fim caraghiosi la rândul nostru, acordându-le. Cel avid de complimente va deschide discutia pe o tema care-l avantajeaza. Neintrând noi in " joc ", discutia va deveni monolog si prietenul nostru va sfârsi prin a se lauda singur.

Exista in fiecare dintre noi tendinte de a ne autocaracteriza. Adeseori auzim persoane care se simt datoare sa ne spuna: " Eu sunt un om foarte corect; eu sunt foarte cinstit si discret; eu sunt foarte punctual; eu sunt foarte bun in meseria mea. " Dorind sa ne ofere imaginea totala a " personalitatii " lor o completeaza cu ceea ce vor numi ei " cusururi " : " dar am si defecte: sunt prea bun, prea naiv, prea sincer, prea serios etc "! Sa-i lasam pe ceilalti sa ne precizeze dupa faptele noastre si nu dupa vorbe. Aceasta categorie de oameni nu obtin încrederea celor din jur ci dimpotriva trezesc suspiciuni.