Comunicarea prin Gust

Pornind de la o logica a contextului mai nuantata, neexclusiva, acceptând si gusturi culinare, A.J.Greimas, afirma dupa cum remarca J. M.Flock într-un interviu publicat de “La Monde » în dosarul consacrat problematicii semiotice : “ Cred ca la un moment dat se va vedea ca semiotica a jucat rolul de a stârni curiozitetea în domenii exclusive din cultura clasica si a integrat în sfera cercetarii stiintifice universuri de semnificatie care nu faceau parte din reflectia traditionala.”1 Un astfel de domeniu exclus anterior din reflectia traditionala este semiotica gustului. De aceeasi parere este si Roland Barthes; “O haina, un automobil, o mâncare gatita, un gest, un film, o imagine publicitara, o mobila, un titlu de ziar _ iata în aparenta o serie de obiecte eteroclite. Ele au însa în comun faptul ca sunt semne si li se aplica aceeasi activitate : lectura. Omul modern îsi petrece timpul citind imagini, gesturi, comportamente: (…) aperitivul (whisky sau pernod [îmi spune] stilul de viata al gazdei mele. Toate aceste lecturi sunt prea importante în viata noastra, implicând prea multe valori sociale, morale, ideologice pentru ca o reflectie sistematica sa nu încerce sa le ia în discutie pentru moment vom numi aceasa reflectie semiologie. Stiinta a mesajelor sociale ? Siinta a mesajelor culturale ? ‘‘ 2

Doi teoreticieni ai semioticii sunt Hjelmslev si Umberto Eco. Hjelmslev propune ca postulat fundamental al unei semiotici diagrama alcatuita din planul expresiei si al expresiei, fiecare având substanta si forma. Cele doua sisteme care vor constitui în functive ale functiei-semn vor lua nastere prin pertinizarea de catre formele respective ale materiei amorfe. Ca rezultat, apar substantele ce sunt ocurente organice într-un sistem conform tipurilor stabilite de formele corespunzatoare. Prin corelarea celor doua forme apare functia-semn. Eco face însa corelatia între doua unitati ale substantei, în aspectul lor pur formal si sistematic : functia-semn este ocurenta unui proces semiozic dinamic. Functivii functiei-semn sunt elemente ale substantei. Aceste substante fomalizate le numeste Eco unitati culturale. Între conditiile materiale specifice de viata, unitatile de experienta care provin din actul perceptiv si unitatile culturale si formele semnificante care le denoteaza printr-un tip de semioza exista o legatura foarte strânsa, dat fiind ca experienta empirica e determinata de o retea de stipulari culturale.