Etică și deontologie profesională

In mod traditional, politistul este considerat de catre comunitate un simbol al legalitatii si al ordinii, intreaga lui munca fiind guvernata de un set de norme si principii de etica si deontologie, care trebuie sa se reflecte atat in viata profesionala, cat si in cea personala. Politistii sunt printre cei mai expusi la tipuri de manifestari negative in societate. De la formele cele mai agresive, precum crime terifiante, batai, violuri, furturi, distrugeri de bunuri, si pana la cele mai putin socante (dar nu mai putin vinovate), cum ar fi violentele verbale. Astfel, comportamentul politistului se poate afla intr-o stransa corelatie cu emotiile negative acumulate la serviciu sau pe parcursul zilei, iar tipurile comportamentale cu care intra in contact il pot determina sa oscileze intre sentimentul de putere, de forta si sentimentul de indoiala, de descurajare, de scadere a stimei de sine. Pentru a se apara de aceste emotii, politistul dezvolta reactii de provocare, de agresivitate, de opozitie fata de familie si societate.

Polițistul trebuie să se comporte civilizat și să dea dovadă de amabilitate și solicitudine, adoptând o atitudine politicoasă și fermă. Acesta trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilități de gestionare a situațiilor conflictuale, dezvoltându-și prin sistemul de formare continuă puterea de înțelegere a problemelor sociale, culturale și educaționale specifice colectivității în care își exercită profesia, precum și, după caz, capacitățile manageriale.

In acest context, notiunea de violenta este discutata in relatie cu cea de agresivitate. Radacina latina a termenului violenta este vis, care inseamna „forta” si care trimite la ideea de putere, de dominatie, de utilizare a superioritatii fizice, deci a fortei, asupra altuia. De aceea, politistul trebuie sa isi mentina o conduita ireprosabila, asumandu-si rolul de protector al respectului intre oameni, indiferent de rasa sau religie, precum si a egalitatii intre sexe. Astfel, el va preveni actele de violenta care ar putea avea loc din cauza acestor discriminari, ce se pot manifesta sub diverse forme atat in familia sa, cat si in societate. Dintr-o alta perspectiva, caracterul dobandit al agresivitatii survine in functie de context si este un raspuns al politistului la conditiile de mediu. In acest sens, cea mai cunoscuta teorie este cea formulata de cercetatorul american de la universitatea Yale, John Dollard, si de colaboratorii sai, care explica natura comportamentelor agresive prin ipoteza frustrare-agresiune.

Principiile care guvernează conduita profesională a polițistului sunt următoarele:

a) legalitatea - în exercitarea atribuțiilor sale polițistul este obligat să respecte legea, precum și drepturile și libertățile constituționale ale persoanelor;

b) egalitatea, imparțialitatea și nediscriminarea - în îndeplinirea atribuțiilor profesionale polițistul aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luând aceleași măsuri pentru situații similare de încălcare a normelor protejate de lege, fără a fi influențat de considerente etnice, de naționalitate, rasă, religie, opinie politică sau de orice altă opinie, vârstă, sex, orientare sexuală, avere, origine națională, socială sau decurgând din orice altă situație;

c) transparența - constă în deschiderea pe care polițistul trebuie să o manifeste față de societate în limitele stabilite de reglementările polițienești;

d) capacitatea și datoria de exprimare - reprezintă posibilitatea polițistului de a analiza situațiile profesionale pe care le întâlnește și de a-și exprima punctul de vedere, potrivit pregătirii și experienței sale, pentru a îmbunătăți calitatea și eficacitatea serviciului polițienesc cu privire la acestea;

e) disponibilitatea - presupune intervenția polițistului în orice situație în care ia cunoștință despre atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de momentul constatării acesteia, capacitatea de a asculta și de a rezolva problemele celor aflați în dificultate ori de a îndruma către alte autorități cazurile care se situează în afara competenței ori atribuțiilor sale;

f) prioritatea interesului public - se manifestă prin aceea că pentru îndeplinirea atribuțiilor funcționale polițistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunității;

g) profesionalismul - presupune aplicarea corectă și responsabilă a cunoștințelor teoretice și a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu;

h) confidențialitatea - determină obligația polițistului de a garanta securitatea datelor și informațiilor obținute în exercitarea autorității conferite de lege;

i) respectul - se manifestă prin considerația pe care polițistul o acordă persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaților, drepturilor și libertăților acestora, instituțiilor, legilor, valorilor sociale, normelor etice și deontologice;

j) integritatea morală - presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate și practicate în societate;

k) independența operațională - constă în îndeplinirea atribuțiilor și misiunilor potrivit competențelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl ocupă în cadrul poliției, fără imixtiunea ilegală a altor polițiști, persoane sau autorități;

l) loialitatea - se exprimă prin atașamentul față de instituție și valorile promovate de aceasta, adeziunea conștientă manifestată de către polițist, din proprie inițiativă, față de obiectivele instituției, respectul față de ierarhia instituției, onestitate în relațiile interpersonale, respectul față de adevăr și dreptate, conștiinciozitate în îndeplinirea atribuțiilor, respectarea angajamentelor asumate, asigurarea confidențialității informațiilor obținute în procesul muncii.