Parapsihologia

1. Definiţie

Parapsihologia reprezintă unul din domeniile psihologiei de cunoaştere a unor fenomene pe care percepţia noastră uzuală nu le poate explica imediat şi care se derulează într-un alt plan decât cel al universului newtonian. Descrierea şi definirea acestor fenomene stau la baza parapsihologiei.

1.1. Terminologie

Termenul de parapsihologie a fost utilizat pentru prima oară de germanul Max Dessoir în 1889(Nota1). După americanul Joseph Banks Rhine (Nota2) parapsihologia se defineşte ca o ramură a ştiinţei care detectează şi analizează facultăţile datorită cărora o fiinţă umană (chiar un animal) intră în contact cu mediul, sau chiar îl modifică, fără ajutorul simţurilor sau al muşchilor săi.

1.2. Ramuri

Parapsihologia este subîmpărţită în două mari ramuri:

1.2.1. Percepţiile extra-senzoriale:

telepatia,

clarviziunea,

claraudiţia,

precogniţia,

postcogniţia,

psihometria.

1.2.2. Capacităţile paranormale

psihokinezia (telekinezia),

pirokinezia,

experienţele extracorporale,

experienţele în apropierea morţii,

capacităţile mediumice.

2. Suportul teoretic al parapsihologiei

Studiul parapsihologiei are suport teoretic în demonstrarea posibilităţii existenţei şi chiar a obţinerii unor viteze supraluminice, ipoteză care a stat la baza teoriei tahionilor. Aceasta se bazează pe dezvoltările matematice şi este necontradictorie în raport cu teoria relativităţii einsteiniene; oferă suportul teoretic al posibilităţii percepţiei – în acelaşi moment temporal – a trecutului, prezentului şi viitorului. Observaţiile de astrofizică ale lui Kozîrev din anii ’60 au arătat de asemenea că în acelaşi moment temporal, se poate observa poziţia trecută, prezentă şi viitoare a unei formaţii cosmice.

Teoria Aharonov – Bohm (Nota3) care, demonstrând existenţa interacţiunii de la distanţă în lumea particulelor subatomice, oferă o nouă bază de credibilitate a fenomenelor telepatice.

În cadrul parapsihologiei se disting două mari diviziuni:

- cea care subsumează domeniile în care trăsătura dominantă o formează bioinformaţia, percepţiile extra-senzoriale şi din care face parte şi telepatia;

- cea care cuprinde domeniile în care trăsătura dominantă este oferită de către primordialitatea manifestărilor energetice, de capacităţile paranormale.

2.1. Fenomenele studiate de parapsihologie

2.1.1. Fenomene predominant bioinformaţionale, extra-senzoriale:

1. telepatia – transmisia la distanţă a gândului ca mesaj extrasenzorial

2. clarviziunea – „ceva” de natura unui vector necunoscut părăseşte individul (în timp şi spaţiu) pentru a lua contact şi cunoştinţă despre „altceva” şi, reîntorcându-se, aduce mesajul informaţional.

3. precogniţia – ghicirea viitorului sau a unor fapte şi lucruri ascunse.

4. retrocogniţia – ghicirea trecutului.

5. percepţia dermato – optică – impresia senzorială transmisă de la distanţă, telestezie

6. extracorporalitatea – desprinderea constiintei de corpul fizic in mod constient si folosirea perceptilor noi astfel obtinute in diferite scopuri.

7. radiestezia - identificarea resurselor subterane cu ajutorul unei anse din cupru sau nuieluşe de alun, sau chiar identificarea unor valori ale unor mărimi măsurabile prin dispozitive de măsura şi control.

8. interacţiuni om – plante, om – animale

9. fenomenul „déjà vu”

10. înregistrarea gândurilor

11. fenomene la limita vieţii