Studiul de Caz

Studiul de caz este doar una din diferitele metode de a efectua cercetari in domeniul stiintelor sociale. Prin celelalte metode se numara observatia, experimentele, sondajele, istoriile, analizele informatiilor de arhiva. Studiul de caz a fost multa vreme vazut ca o biata rubedenie a acestor metode de cercetare. A fost denigrat, considerandu-se ca nu da dovada de suficienta precizie, obiectivitate si rigoare. In cida acestor prejudecati studiile de caz sunt folosite in continuare pe scara larga in cercetarile din stiintele sociale. Ca strategie de cercetare este de multe ori folosit pentru a contribui la cunostintele noastre cu privire la indivizi, grupuri, organisatii, societate, politica si alte fenomene inrudite. Deloc surprinzator, acesta a fost a fost o strategie cmuna de cercetare in psihologie, sociologie, stiinte politice, antropologie, istorie. Studiile de caz se regasesc chiar si in economie, unde pot fi utilizate pentru a investiga structura unei industriidate ori economia unui oras sau a unei regiuni. In toate aceste situatii nevoia distincta pentru studiul de caz se naste din dorinta de a intelege functiile sociale complexe. Pe scurt medoda le permite cercetatorilor sa extraga caracteristicile evenimentelor din viata reala, cum ar fi ciclurilr de viata individuale, procesele organizationale si manageriale, schimbarile de vecinatati, relatiile internatiunile si maturizarea industriilor.

O conceptie gresita, foarte des intalnita, este aceea ca strategiile de cercetare ar trebui aranjate ierarhic. Multi cercetatori in stiintele sociale sustin in continuare ideea ca studiile de caz sunt adecvate pentru faza explorativa a unei cercetari, sondajele si istoriile pentru faza descriptiva, iar experimentul reprezinta singura metoda de a face investigatii explicative sau cauzale( Shavelson si Townes, 2002). Aceasta perspectiva ierarhica subliniaza ideea ca studiile de caz sunt doar o strategie preliminara si nu pot fi folosite pentru a descrie sau testa ipoteze. La fel considera si Goode si Hatt; ei sustin ca in literatura sociologica tipul de cercetare a cazurilor aste amintit din ce in ce mai putin, datorita faptului ca acesta este identificat, in mod nejustificat cu analiza calitativa care, dupa cum se stie, nu permite folosirea unor metode, procedee si tehnici, cum sunt cele statistice. El este privit doar ca un fel de abordare intuitivaconcrescuta pe o perioada indelungata de observatie participativa si folosind tot felul de documente personale, ca de pilda scrisori, autobiografii etc., care nu utilizeaza esantionarea si diverse masuri care verifica gradul de distorsionare al rezultatelor.

Studiul de caz este prin excelenta o metoda calitativa. Metoda in intelesul larg al cuvntului, fiindca nu este o modalitate efectiva de culegere a materialului empiric, asa cum se intampla cu interviul, observatia. Reprezinta o tehnica speciala a culegerii, punerii in forma si a prelucrarii informatiei care incearca sa arate caracterul evolutiv si complex al fenomenelor referitor la un sistem social ce cuprinde propriile sale dinamici. El se instituie intr-o procedura de integrare a respectivelor modalitati, prin abordarea unei entitati sociale, de la indivizi pana la comunitati sau organizatii cu scopul de a ajunge la o imagine cat mai completa posibil despre acea entitate. Reiese astfel ca metoda biografica este constituie o specie a studiului de caz, un „caz” particular al acestuia. Este asa pentru ca prin studiul de caz nu se abordeaza numai persoane, si mai ales nu se studiaza realitatea (psiho)sociala din perspectiva acestor persoane, prin prisma biografiei lor, ci se cerceteaza un fragment de relitate din exterior, utilizand metoda observatiei.

Cel mai des intalnite definitii nu au facut decat sa repete varietatea de teme care au constituit obiectul acestui tip de cercetare .

„Esenta unui studiu de caz, tendinta de baza in randul tuturor tipuilor de studiu , este incercarea de a clarifica o decizie sau un set de decizii: de ce au fost luate, cum u fost implementate si cu cerezultate?”(Schram, 1971)

Aceasta definitie citeaza tema „deciziilor” ca punct principal de interes al studiilor de caz. In mod similar au fost citate si alte subiecte de cercetare, printre care „indivizii”, „organizatiile”, „procesele”, „programele”, „vecinatatile”, „institutiile” si chiar „evenimentele”.

Majoritatea lucrarilor de stiinte sociale nu au luat deloc in considerare studiul de caz ca metoda formala de cercetare( exceptand cartea celor cinci statisticieni de la Hardvard University – Hoaglin at al.,1982).

Un alt nesjuns in priviinta definitiei a fost confundarea studiul de caz cu etnografiile sau cu observatiia participativa, astfel incat presupusa discutie despre studii a textelor respective era de fapt o descriere a metodei etnografice sau a observatiei participative ca tehnici de colectare a datelor. Mute lucrari metodologice trateaza in realitate doar „munca de teren” ca tehnica de clectare a datelor, omitand orice alta discutie despre studiul de caz.

Jenifer Platt(1992a) depisteaza originile studiului de caz in realizarea de istorii in activitatea scolii d sociologie de la Chicago si in rezolvarea cazurilor de asistenta sociala.

Definitia tehnica incepe cu sfera de interes a studiului de caz: un studiu de caz e un fenomen contemporan in contextul sau din viata reala in special atunci cand granitele inter fenomen si context nu sunt foarte bine delimitate. Aceasta definitie ne ajuta sa sa intelegem studiul de caz printr-o continua diferentiere fata de celelalte strategii de cercetare. De pilda, experimentul separa, in mod deliberat, fenomenul de contextul sau, astfel incat atentia se concentreaza exclusiv pe un numar mic de variabile.

O a doua parte acestei definitii e constituita dintr-o intreaga serie de alte caracteristici tehnice, inclusiv strategiile de colectare si analiza a datelor.