Afecțiunile Neurologice și Implicațiile Lor asupra Sănătății Orale la Pacienții Vârstnici

Odată cu înaintarea în vârstă numărul persoanelor care dezvoltă Alzheimer sau alte deficienţe neurologice creşte. Managmentul acesor pacienţi necesita multă înţelegere şi răbdare, dar şi cunostiinţe generale despre boala şi competenţă în realizarea tehnicilor de modificare comportamentală.

Boala Alzheimer

Boala Alzheimer afectează cel mai adesea populaţia vârstnică. Este cel mai frecvent tip de dementă şi a fost descris de Alois Alzheimer în 1907. Incidenta Alzheimer-ului include aproximativ 10% din adulţii tineri peste 65 de ani şi 45% peste 85 de ani. Cauza Alzheimer-ului rămâne necunoscută, deşi exista unele rapoarte implicând pierderea de neuroni colinergici. Factorii de risc pot cuprinde: vârsta, antecedentele familiale de demenţă şi prezenţa celor 2 alele ApoE4.

S- a raportat că o jumătate din toţi pacienţii cu Alzheimer necesita servicii de îngrijire personală, iar o treime sunt internaţi în cele din urmă. Pacienţii cu Alzheimer prezintă o igienă deficitară cu o prevalenţă crescută a bolii parodontale şi a leziunilor odontale. Incapacitatea de a efectua o igienă orală adecvată rezulta în special din afectarea cogniţiei, apraxiei (afectarea abilităţii de a executa activităţi motorii într-o anume secvenţă şi care servesc unui scop, în lipsa afectării funcţiei motorii) şi apatiei în stadiul intermediar al bolii. De asemenea poate să apară o hiposialie marcată la aceşti pacienţi, localizată în special la nivelul glandei submandibulare, care poate să ducă la apariţia simptomelor de xerostomie. Este important ca pacientul să beneficieze de asistenţă in realizarea procedurilor de îngrijire orală fie de la aparţinători fie de la personal specializat pe măsură ce boală progresează.

Scopul tratamentului stomatologic la pacienţii cu Alzheimer este de a oferi o soluţie realistă şi semnificativă la problemele pacientului, care poate influenţa în mod pozitiv calitatea vieţii. Procedurile simple(de ex ajustarea protezelor) sunt mai importante decât restaurarea dintiilor cu procese carioase, deoarece acest lucru ar putea să stârni anxietate intensă pacientiilor cu Alzheimer. Procedurile dentare complexe, inclusiv extracţiile dentare şi procedurile restaurative dentare trebuie planificate cu atenţie la aceşti pacienţi.

Tratamentul medicamentos

Nu există un singur medicament disponibil pentru tratarea întregii simptomatologii. Cu toate acestea clorhidratul de donepezil (Aricept) oferă cel mai bun tratament disponibil pentru încetinirea pierderii progresive de memorie.

Managmentul stomatologic

Este similar pentru pacienţii cu Alzheimer şi pentru cei care prezintă alte deficite neurologice. Deşi există o serie de probelme legate de planificarea tratamentului, următoarele 5 domenii sunt critice pentru pacienţii cu Alzheimer sau alte deficite neurologice:

1) Prezenta sau absenţa durerii

Toţi stomatologii cunosc simptomatologia durerii dentare însă la pacienţii cu Alzheimer sau alte deficite neurologice recunoasterea acestora poate pune probleme

Ex: frecvent la pacienţii cu Alzheimer în stadiul intermediar sau avansat simptomatologia dureroasă se manifestă doar printr-o agravare bruscă de comportament; gemete şi ţipete aparent fără motiv , refuzul de a face anumite lucruri, nelinişte., agitaţie

Medicii care încearcă să determine dacă există o cauză tratabila trebuie să utilizeze antecedentele comportamentale de bază ale pacienţilor ca un indicator important al posibilei surse dureroase . Îngrijitorul este persoana cea mai potrivită pentru a furniza acest istoric coportamental.

Dacă durerea este de origine dentară, tratamentul pentru eliminarea durerii este prioritar. Dacă durerea de origine dentară nu poate fi identificată printr-un examen clinic simplu, se impune o examinare completă şi minuţioasă inclusiv radiografii dentare pentru a exclude sursa dentară.

2) Statusul dentar existent

Folosind criteriile standard, cum ar fi: numărul de dinţi restanţi, prezenta depozitelor dentare, nivelul de igiena orală, dintii fracturaţi sau cariaţi , statusul parodontal şi tratamentele dentare restaurative un pacient poate fi clasificat ca având o stare de sănătate orală bună, acceptabilă sau precară. Planurile de tratament stabilite pentru pacienţii cu o stare de sănătate orală precară va fi cu mult diferit faţă de cei cu o dentiţie complet restaurată. Starea dentară prezenta este cel mai bun indicator al motivaţiei pacientului în trecut şi a dorinţei continuării tratamentului stomatologic.

De ex: un pacient în stadiul intermediar al bolii Alzheimer care a urmat un tratament parodontal timp de 20 de ani, ar continua probabil tratamentul dacă ar fi capabil să-I comunice acest lucru medicului stomatolog.

3) Stadiul bolii

Deşi statusul dentar existent este important, nu trebuie să fie singurul utilizat în determinarea gradului de tratament stomatologic ; stadiul bolii este de asemenea un element important. Deoarece boala Alzheimer este progresivă, pacienţii vor pierde în cele din urmă capacitatea de îngrijire orală.

Deşi un pacient şi-a păstrat dintii pentru 20 de anii, dacă se afla în stadiul moderat sau avansat de Alzheimer şi prezintă o parodontită severă, extracţia dinţilor restanţi ar putea fi cea mai bună opţiune.

Există mai multe teste ce evaluează statusul mental, care pot fi utilizate pentru a plasa pacienţii cu Alzheimer în unul din cele 3 stadii: incipient, moderat sau avansat. Cel mai utilizat este MMSE (mini- mental state examination) cu 10 elemente şi un scor maxim posibil de 30 de puncte.