Diagnosticul cariilor secundare marginale sau recurente

DIAGNOSTICUL CARIILOR SECUNDARE MARGINALE SAU RECURENTE

Prevalenta mare a restaurarilor coronare si limitele materiale utilizate in a reface pe termen lung morfologia functionala a dintelui, a facut ca evaluarea calitatii restaurarilor si alegerea unor optiuni terapeutice in cazul unor defecte marginale sa reprezinte etape importante in terapia minim invaziva.

Caria secundara marginala este procesul carios ce apare pe coroana unui dinte obturat, la limita de contact dintre materialul obturat si marginea cavitatii si care are tendinta de a evolua in profunzime provocand subminarea si fracturarea peretilor cavitatii, iar in ultima instanta afectarea pulpei dentare.

Recidiva de carie sau caria recurenta este procesul patologic carios care se dezvolta sub obturatii coronare aparent corect efectuate, care are tendinta de a evolua spre camera pulpara provocand in final afectarea pulpei dentare sau spre suprafata dintelui producand fracturarea acestuia.

Majoritatea factorilor patogeni ai cariei secundare marginale si recidivei de carie sunt de natura iatrogena si intervin in diverse etape ale tratamentului cariei simple sau a cavitatilor rezultate dupa tratamentul cariei complicate.

Pentru a usura diagnosticul acestor leziuni trebuie sa cunoastem factorii etiologici care iau parte in producerea lor.

Factorii etiologici ai cariei secundare marginale la dintii vitali

1. Greseli in prepararea cavitatilor

- Pentru cavitati de clasa I:

- Neindepartarea smaltului cretos sau pigmentat de la marginile cavitatii

- Extindere preventiva neeficienta sau necorespunzatoare

- Pentru cavitati de clasa a II-a:

- Mentinerea unor cuspizi subminati si necaptusiti cu ciment policarbosilat

- Nereducerea din inaltime a peretilor laterali de smalt subtiri (sub 2 mm grosime)

- Neefectuarea bizotarii in unghi de 20° a prismelor de smalt de sa nivelul pragului gingival

- Realizarea unui istm prea ingust, prea superficial sau omiterea bizotarii muchiei pulpo-osiale

- La cavitatile de clasa a III-a, a IV-a, a V-a

- Mentinerea prismelor de smalt discromice, omiterea finisarii conturului marginal

2. Greseli in obturarea cavitatilor

- Prepararea incorecta a materialului de obturatie

- Inglobarea unei cantitati insuficiente de pulbere de Ag sau a unei cantitati prea mari

- O malaxare a Hg cu pulberea de Ag insuficienta ca timp sau prea indelungata

- Utilizarea de materiale expirate

3. Tehnica incorecta de inserare in cavitate a materialului obturat

- Introducerea unei cantitati insuficiente de material in cavitati

- Condensarea insuficienta a materialului in cavitate

- Pana absenta sau aplicata necorespunzator ca pozitie si dimensiune

- Neacoperirea materialului obturat pentru 24 ore cu un loc izolator

4. Modelarea si finisarea reconstructiilor

- Un modelaj incorect conceput sau efectuat cu un instrument neadecvat

- Finisarea amalgamului mai recenta de 24 de ore sau la turatii mari si timp prelungit

- Neefectuarea finisarii si lustruirii materialului obturat va crea retentii la suprafata obturatiei si la marginile ei

Factorii etiologici ai recidivei de carie

- Neindepartarea in intregime a dentinei afectate de pe peretii laterali ai cavitatilor sau de la nivelul jonctiunii smalt-dentina si de sub boltile cuspidiene

- Neindepartarea dentinei infectate de pe peretii bazali

- Toaleta finala a cavitatii incolpleta

- Uscarea incorecta a cavitatii inainte de aplicarea materialului obturant

Din punct de vedere subiectiv, leziunea secundara initiala este nedureroasa si se descopera cu ocazia examenului. In unele cazuri pacientii pot acuza dureri la excitanti fizici (rece) si la excitantii chimici (dulce).

In alte situatii pacientul se adreseaza medicului din cauza modificarilor de culoare a obturatiei.