Automate de Dirijare a Circulației

INTRODUCERE

Evoluţia civilizaţiei umane este strâns legată de posibilităţile de transport ale produselor activităţilor economice, nascandu-se astfel necesitatea perfecţionării continue a acestor mijloace şi crearea unor vaste reţele de transport. O dată cu inventarea automobilului şi trecerea la producţia de masă a diverselor tipuri de autovehicule, s-a realizat dezvoltarea reţelelor de transport rutier, care leagă între ele marile aglomeraţii urbane şi practic toate localităţile unei ţări. Centrele populate, urbane şi rurale, sunt direct afectate de creşterea mobilităţii populaţiei şi de circulaţia tot mai intensă a mărfurilor.

Circulaţie rutieră reprezintă mişcarea generală de vehicule şi persoane, concentrată pe suprafeţe de teren amenajate special în acest scop, respectiv drumurile. Fenomenul circulaţiei rutiere sau a traficului rutier se manifestă tot atât de clar pe distanţe mari, în teritorii largi, cât şi în zone restrânse (oraşe şi alte tipuri de aşezări). Ca urmare a perfecţionării continue a autovehiculelor, s-a ajuns astăzi la ritmuri ridicate şi proporţii foarte mari de evoluţie a circulaţiei rutiere. Practic are loc o explozie rutieră.

Centrele urbane şi rurale sunt afectate direct de mobilitatea populaţiei. Analiza modului în care se desfăşoară traficul rutier în localităţi indică, indiferent de tipurile de mijloace de transport utilizate, trei faze principale de deplasare ale populaţiei:

• alternanţa zilnică a deplasării în dublu sens locuinţă - loc de muncă;

• vizitarea în timpul liber a zonelor administrative, comerciale, culturale, sociale şi pentru contacte individuale sau în grup

• ieşirile pe durate mai scurte sau mai lungi în locuri de odihnă, turism şi agrement, care pot fi intra - sau extraurbane.

Aceste trei faze principale de deplasări se suprapun mai mult, mai puţin sau de loc, în timp. Fiecare însă, generează ore de vârf, perioade de vârf, în care preluarea traficului de către reţeaua stradală şi cea a mijloacelor de transport se loveşte de mari dificultăţi. În plus la traficul rutier participă în proporţii imense autovehiculele pentru transportul de mărfuri.

Perceperea simultană, globală, a fenomenului circulaţiei rutiere dă o primă impresie de “forfotă”, de mişcare total anarhică în conţinutul său, greu de controlat, coordonat, dirijat şi stăpânit. În realitate, acest proces stohastic poate fi descompus pentru analiză şi studiu. Această descompunere poate fi finalizată după direcţiile principale de deplasare a populaţiei şi a mărfurilor. Caracterul aparent haotic al traficului rutier provine de la faptul că însumează un număr foarte mare de particule în mişcare (autovehicule şi pietoni), care efectuează deplasări foarte diverse ca scop, destinaţie, distanţă, urgenţă, importanţă, traseu.

Prezenţa masivă a autovehiculelor în viaţa de zi cu zi a omului modern a dus la manifestarea puternică a “crizei de circulaţie”, care se caracterizează printr-o mare risipă de timp şi de resurse. Principalele efecte negative ale crizei de circulaţie sunt:

• dificultatea de a circula pe autostrăzi, marile magistrale rutiere şi arterele principale ale oraşelor, care poate culmina cu blocajele de circulaţie, până la ambuteiaje complete, care pot fi soluţionate numai cu o mare risipă de timp;

• limitarea progresivă a vitezei medii de circulaţie, care în marile aglomeraţii urbane se reduce la 5...10 km/h, cu mult sub viteza unei biciclete;

• creşterea excesivă a consumului de combustibil a autovehiculelor la deplasarea în zone aglomerate;

• mărirea bruscă a gradului de poluare a atmosferei cu noxe chimice, sonore şi pulberi;

• excesul de semne, marcaje şi semnale de circulaţie;

• aglomeraţii la staţiile de alimentare, garaje, parcări şi ateliere de întreţinere;

• fenomenul de “scăpare”, prin care un conducător auto o dată ieşit dintr-o zonă supraaglomerată sau ambuteiaj, se duce “ca din puşcă” cu viteză excesivă.

Aceste efecte negative reprezintă factori perturbatori marcanţi în traficul rutier, care se manifestă în sfera psiho - socială a conducătorilor auto şi a celor care beneficiază de serviciile transportului cu autovehicule.

Pe de altă parte criza de circulaţie are şi unele efecte pozitive, mai ales în planul psiho - social:

• transformă circulaţia rutieră într-o structură economică şi socială cu caracteristici proprii, care are un rol important în desfăşurarea normală a activităţii unei comunităţi;

• transformă masa conducătorilor auto într-o comunitate bazată pe asemănarea conduitei, care se manifestă ca o “mulţime” care influenţează comportamentul individual;

• determină accentuarea tuturor formelor de manifestare a coeziunii sociale (contactul spaţial, psihic şi social);

• stabileşte interacţiunea reciprocă atât între conducătorii auto, cât şi între aceştia şi organele administrative, care au atribuţii în organizarea, coordonarea, dirijarea şi controlul circulaţiei rutiere;

• existenţa şi extinderea circulaţiei rutiere determină dezvoltarea sistemului de control social al circulaţiei, care se poate realiza prin însuşirea de către conducătorii auto a legislaţiei rutiere şi a tehnicii conducerii autovehiculelor şi a valorilor legate de ele.

Astfel, conducătorii auto trebuie să se supună acestora constituind o normă interioară şi material-socială, reflectată în obligativitatea de a respecta semnele, semnalele şi marcajele rutiere.

Deci este necesar să se acorde o atenţie sporită studiului temeinic al circulaţiei autovehiculelor în vederea cunoaşterii cât mai exacte a fluxurilor rutiere între şi în nodurile reţelelor de drumuri pentru a putea stabili cele mai bune măsuri de programare, coordonare şi control a acestui proces având o complexitate deosebită, cu efecte considerabile asupra vieţii sociale şi economice ale fiecărei localităţi mai importante, sau a fiecărei ţări. Toate acestea sunt necesare pentru a asigura desfăşurarea traficului rutier în condiţii de siguranţă sporită, pentru creşterea eficienţei activităţii de transport cu autovehicule şi pentru a limita pierderile de vieţi omeneşti şi risipa resurselor materiale.

Corelarea mărimii fluxurilor rutiere cu capacitatea de circulaţie a reţelelor rutiere presupune utilizarea unor metode adecvate de achiziţie, prelucrare şi interpretare, dacă este posibil în timp real, a unui volum mare de date privind numărul participanţilor la trafic, precum şi a unor instalaţii flexibile de achiziţie, prelucrare şi dirijare automată a fluxurilor de autovehicule şi pietoni, asistate şi conduse de microcomputere.