Factori care justifică existența lanțurilor logistice

Trecerea de la abordarea logisticii ca o componentă internă a întreprinderii la extinderea ei în exterior, culminând cu concepția lanțului logistic s-a produs prin acțiunea a numeroși factori de influență, care afectează modul de derulare a afacerilor.

Printre acești factori se pot menționa următorii:

- evoluția raporturilor dintre industrie și comerț;

- dezvoltarea noilor tehnologii ale informației și de comunicare;

- intensificarea concurenței prin oferta excedentară;

- dezvoltarea unor funcții de ordin strategic în întreprinderi: urmărire, planificare, previziune;

- extinderea procesului de globalizare;

- recurgerea din ce în ce mai mult la externalizare și subcontractare

Ne găsim într-o perioadă în care comerțul domină industria, mai ales prin marile suprafețe de vânzare. Acestea impun numeroase condiții întreprinderilor producătoare în privința modalităților de realizare a produselor, de ambalare, etichetare, dar mai ales, în privința prețurilor și a modalităților și termenelor de plată. Toate acestea lasă întreprinderilor producătoare o libertate decizională redusă, cu impact asupra performanțelor lor generale.

Progresele din domeniul tehnologiilor informației și cel al mijloacelor de comunicare fac posibilă apariția a noi moduri de concepere a relațiilor între firme. Tot mai mult se utilizează sistemele de schimb electronic de date (EDI), care permit comunicarea în timp real a unor informații relevante pentru părțile implicate. În acest mod, se pot elimina consecințele negative ale „efectului de bici” și se îmbunătățește competitivitatea prin preț a produselor, grație reducerii costurilor.

Concurența puternică de pe piețe, care în marea lor majoritate sunt ale consumatorului, pune problema găsirii unor noi forme prin care produsele să ajungă la clienți. Apar formule parteneriale care leagă părțile implicate în noi formule asociative pentru perioade mai lungi de timp. Aceste parteneriate conduc la costuri totale mai mici ale produselor, cu câștiguri mai mari pentru firme decât dacă ar fi acționat independent. Între aceste formule de parteneriat un loc însemnat revine și constituirii lanțurilor logistice.

Managementul strategic adoptat de întreprinderi nu mai poate fi limitat doar la interiorul acesteia. Oricât de bine ar fi realizat acest demers în interior, întreprinderea nu este izolată în mediul economic și ca atare, interdependențele care o leagă de alți participanți la acesta o fac să sufere influența lor. Ca atare, funcțiile specifice managementului strategic trebuie concepute într-o manieră extinsă, excedând întreprinderea ceea ce conduce la o abordare prin intermediul lanțurilor logistice pentru a realiza sincronizarea activităților proprii cu cele ale firmelor cu care interacționează. De fapt, acest lucru este cu atât mai necesar cu cât deciziile se fundamentează pe baza unei abordări multicriteriale, care de multe ori depășesc granița întreprinderii.

Globalizarea din ce în ce mai intensă face ca firmele mari, din economiile dezvoltate, să-și delocalizeze activitățile aferente diverselor funcții ale întreprinderii (și în special cea de producție) în zone în care acestea pot fi efectuate mai competitiv. Această delocalizare pune, însă problema livrării diferitelor componente ale unui produs spre fabricile de asamblare (adesea situate la distanțe mari), fluxuri care trebuie sincronizate, ceea ce conduce spre constituirea lanțurilor logistice.