Influența Uniunii Europene asupra transporturilor în România

INFLUENTA UNIUNII EUROPENE ASUPRA TRANSPORTURILOR IN ROMANIA

Politica europeană în domeniul transporturilor

Domeniul transporturilor este vital pentru fundamentul construcţiei europene – piaţa unică şi principiul liberei circulaţii. Astfel, statele membre UE au armonizat principalele aspecte din politicile în domeniul transporturilor.

Comunitatea europeană şi-a asumat încă de la început (Tratatul de la Roma, 1958) responsabilitatea să contureze o politică comună a transporturilor. Înainte de desfiinţarea controalelor la frontierele interne din UE, Comunitatea deja reglementase un regim comun pentru documentele necesare transportului interstatal de mărfuri, reducând substanţial timpul de trecere a frontierei. Începând cu 1993 transportatorii de marfă din statele membre UE nu mai au nevoie de nici o autorizaţie specială pentru a-şi desfăşura activitatea în alte state decât cel de origine. Autorizaţiile acordate de un stat membru sunt recunoscute şi de celelalte state deoarece regimul condiţiilor pentru eliberarea acestora este comun. În virtutea libertăţii de a presta servicii, transportatorii de persoane nu au nici restricţii de circulaţie în interiorul Uniunii Europene şi se supun aceloraşi reguli în toate statele membre.

Eurovigneta este primul pas către crearea unui sistem european de taxare a folosirii drumurilor publice. Directiva Eurovigneta stabileşte anumite reguli pe care statele membre UE trebuie să le respecte dacă vor să introducă taxe pentru folosirea drumurilor publice. Spre exemplu, directiva stabileşte tarife maximale pentru taxele de drum, corelate cu mărimea vehiculelor şi performanţele lor ecologice. Eurovigneta se referă doar la vehiculele de mare tonaj, transport mărfuri.

În 2001, Comisia Europeană a dat publicităţii documentul care stabileşte direcţiile de reformare şi dezvoltare a politicii de transport a UE (White Paper on Transport). Obiectivul final este asigurarea unei dezvoltări durabile a sectorului transporturi. Documentul este un plan de acţiune care îţi propune în primul rând crearea unui echilibru între diferitele moduri de transport (inter-modalitate) prin dezvoltarea transportului feroviar, aerian şi maritim pentru a înlocui bune părţi din transportul rutier care predomină. Se doreşte de asemenea decuplarea creşterii sectorului transporturi de creşterea economică, acoperirea costurilor externe ale transportului (poluarea, blocajele de trafic, accidentele) şi creşterea siguranţei transporturilor europene.

Spre exemplu, Uniunea Europeană doreşte să înlocuiască transportul rutier pe distanţe lungi şi transportul aerian pe distanţe scurte cu transportul feroviar, dar aceasta presupune îmbunătăţirea legăturilor feroviare europene. Din anii 70 transportul feroviar din Europa a scăzut de la 21 la 8% în transportul de marfă şi de la 10 la 6% pentru transportul persoane, în timp ce a fost un boom al transportului rutier, 80% dintre călătoriile europenilor făcându-se la ora actuală cu automobilul. Astfel, revitalizarea transportului feroviar ar rezolva o bună parte a problemelor ridicate de supraaglomerarea drumurilor europene (în fiecare zi există blocaje rutiere de 7.500 de km pe autostrăzile europene).

În termeni economici, în Europa, sectorul transporturi aduce 7% din PIB şi creează locuri de muncă pentru aproximativ 10 milioane de persoane. Sectorul transporturi este consumatorul 40% din investiţiile statelor membre şi a 30% din energia din UE. Pieţele naţionale de transporturi sunt pieţe deschise, integrate în piaţa unică europeană.

Însă, sectorul transporturilor nu este o competenţă supranaţională comunitară, iar politica europeană în domeniul transporturilor nu este încă una coerentă sau comprehensivă tocmai datorită acestui fapt. Spre exemplu, nu există un sistem unic european de control al traficului aerian. Sunt 26 de sub-sisteme cu 58 de centre de control. În plus, problemele legate de traficul congestionat, pierderea de timp şi