Modalități de eșec în sistemul de transport maritim - o abordare funcțională în analiza vulnerabilităților

REZUMAT: Sistemele de transport maritim sunt esențiale pentru comerțul mondial; este crucial să înțelegi cum aceste sisteme pot eșua pentru a-și menține capacitatea. În această lucrare, sistemul de transport maritim este considerat un mecanism de transfer; un sistem tehnic care își atinge scopul prin transferul bunurilor pentru beneficiari. Înțelegerea funcțiilor cheie și capacităților sunt o premisă pentru capacitatea de a muta mărfuri, a căror pierdere crează tipuri de eșec, permite crearea unui "plan de continuitate a activității" pentru sistemul de transportul maritim.

Prin intermediul a două sondaje și interviuri cu părțile interesate din industria de transport maritim, s-a observat că în timp ce părțile interesate din industrie se concentrează în mod frecvent asupra riscurilor operaționale frecvente, există o lipsă de conștientizare a vulnerabilităților, precum și a metodelor de abordare și planificare a scenariilor de perturbare de joasă frecvență dar cu impact major. Abordarea prezentă oferă un set structurat de matrici a funcțiilor-cheie ale sistemului maritim de transport, permițând părților interesate să sporească rezistența sistemului prin pregătire pentru a restabili un număr limitat de funcții critice.

CUVINTE CHEIE: Reziliența porturilor, modalități de eșec, managementul riscului lanțului de aprovizionare, transportul maritim, planificarea continuității afacerii.

1. Introducere

”Planurile nu sunt nimic; planificarea este totul "- Dwight D. Eisenhower.

"Nici un plan de luptă nu supraviețuiește contactului cu dușmanul" - Helmuth von Moltke Senior.

Esența celor două afirmații de mai sus este că ar trebui să fi pregătit pentru orice. Cu toate acestea, nici un plan nu va fi perfect în domeniul managementul riscurilor, în cadrul lanțului de aprovizionare vor apărea întreruperi.Se poate argumenta că nici o parte de planificare inițială nu va împiedica apariția evenimentelor nedorite. Prin pregătire pentru a restabili funcționalitatea sistemului de transport, o bună planificare va spori înțelegerea vulnerabilităților sistemului de transport și va ajuta la restabilirea capacității sale de a-și servi beneficiarii.

Transportul maritim este o componentă esențială pentru comerțul mondial, deoarece peste 80% din comerțul global cu bunuri se face cu ajutorul navelor [ ]. În 2005, peste 7 miliarde de tone de mărfuri au fost transportate pe cale maritimă între 160 de țări [ ], ceea ce reprezintă o mare parte a comerțului internațional. Valoarea din 2004 a importului global de mărfuri a fost de 7,2 trilioane de dolari, în care transportul maritim a fost un factor vital. Un element cheie în această imagine sunt porturile maritime, care acționează ca un conector între nave, furnizorii, transportul terestru și beneficiari. Cu toate acestea, există o cercetare disponibilă limitată pe fiabilitatea serviciului pentru acest nod vital în lanțurile globale de aprovizionare și modul în care interacționează cu celelalte elemente ale sistemului de transport maritim.

Tendințele generale în transportul maritim sunt consolidarea și privatizarea; terminalele sunt din ce în ce mai mult operate de marii operatori de terminale transnaționale care înlocuiesc partenerii locali și astfel companiile de transport maritim își măresc sfera de control în lanțul comercial [ ]. Hyper-optimizarea lanțurilor de logistică a fost accentuată în raportul Forumului Mondial al Riscurilor Globale din anul 2008 al Forumului Economic Mondial [ ] drept unul dintre cele patru riscuri globale în creștere. Creșterea nivelui de securitate în transportul maritim prin introducerea unor inițiative și reglementări, cum ar fi Operatorul Economic Autorizat [AEO], Parteneri în Protecție [PIP], Inițiativa pentru Securitatea Containerelor [CSI], Vamă-Comerț, Parteneriatul împotriva terorismului [C-TPAT] au ca efect creșterea complexității în fluxuri de bunuri [ , ]. Creșterea numărului de reglementări și de dezvoltare industrială are ca rezultat o cuplare mai strânsă și interacțiuni mai complexe între componentele sistemului de transport maritim, sporind astfel vulnerabilitatea sistemului [ ].

Lanțurile de aprovizioanare maritimă sunt expuse multor surse de perturbare, ceea ce duce la apariția unor întreruperei ale sistemului în fiecare an. Aceasta pare să fie o concepție în creștere în comunitățile de cercetare, prin care sistemul de transport maritim nu poate fi văzut ca un alt set de noduri din lanțul de aprovizionare, ci mai degrabă ca și componente integrate, în care eșecurile crează consecințe severe. De Martino și Morvillo [ ] susțin că până în prezent porturile nu au fost văzute ca și componente integrate în lanțul de aprovizionare, deși concentrarea asupra lor este importantă. Carbone și De Martino au susținut anterior că cercetările existente asupra porturilor într-o perspectivă de afaceri este modestă [ ]. De asemenea, Robinson sugerează că porturile ar trebui să fie incluse ca elemente în direcțiile de dezvoltare ale componentelor sistemelui [ ].