Politica transporturilor

I.Evolutia politicii transporturilor si cadrul ei legislative

1.Liberalizarea sectorului de transport si efectele Cartii Albe din 1992.

Carta Albă privind ”Dezvoltarea politicii comune de transport” (1992), în cadrul căreia au fost fi xate următoarele obiective comune:

- eliminarea ultimelor disfuncţii în ceea ce priveşte reţeaua internă de transporturi a Comunităţii Europene;

- crearea unui sistem efi cient de transport care să contribuie la libera circulaţie a bunurilor, a persoanelor şi a serviciilor;

- încurajarea competiţiei intra-comunitare a industriei de transport.

Agenda de implementare a politicii comune a transporturilor pentru 1995-2000 („Programul de acţiune pentru mobilitate durabilă în Europa”) care a pus accentul pe următoarele priorităţi:

- ameliorarea calităţii prin dezvoltarea tehnologiilor avansate în transporturi, care să contribuie atât la efi cientizarea serviciilor, cât şi la protecţia mediului;

- dezvoltarea pieţei comune a transporturilor prin servicii efi ciente, bazate pe standarde sociale comune;

- deschiderea reţelei interne de transporturi spre terţi parteneri şi spre alte pieţe ale transporturilor.

La aceste documente se mai adaugă şi principalele provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană în domeniul transporturilor:

- până în 2010 transportul de mărfuri se preconizează că va creşte cu 38%, iar cel de pasageri cu 24%;

- ambuteiaje pe căile rutiere;

- presiuni legate de protecţia mediului;

- probleme legate de siguranţă şi calitatea vieţii.

Cadrul legislativ al politicii de transport: - Politica de transport in UE

Principiile fundamentale ale Politicii Comune de Transport(PTC) au fost stabilite in 1957 prin Tratatul de la Roma,de infiintare a Comunitatii Economice Europene (CEE).PTC este guvernata de Capitolul IV (art. 74-78) al Tratatului.

Tratatul defineste fondul politicii comune de transport:

1. reguli commune aplicabile transportului international in Statele Membre.

2. conditii pentru autorizarea transporturilor nonrezidenti sa opereze servicii de transport pe teritoriul unui Stat Membru

3. masuri pentru imbunatatirea sigurantei in transport

4. limitarea aplicarii in totalitate a Capitolului la transportul feroviar,rutier si fluvial

5. consiliul poate decide,prin majoritate de voturi,daca trebuie stabilite reglementari pentru transportul maritime si aerian

Problemele de politica in sectorul de transport sunt supuse procedurii de co-decizie,cu exceptia reglementarilor ce pot avea un effect grav asupra standardului de viata si fortei de munca in unele zone sau asupra operatiunilor unitatilor de transport; astfel de reglementari sunt administrate prin procedura de consultare si votul in unanimitate in Consiliul European.

Pana in 1985,Congresul European al Ministrilor de Transport a ramas principala institutie ce coordona politicile de transport pan-europene.

Desi Tratatul de la Roma a prevazut o Politica Comuna de Transport,foarte putine realizari au fost inregistrate pana in anul 1985,deoarece statele member aveau ezitari in a ceda controlul lor asupra politicii de transport.Inexistenta unor progrese a fost atat de evidenta incat,in 1983,Parlamentul European a decis sa cheme in instanta Consiliul e Ministri,la Curtea Europeana de Justitie,pentru “nereusita in implementarea unei politici commune de transport,si in particular in stabilirea cadrului unei astfel de politici cu character obligatoriu”,dupa cum fusese stability in Tratat.

Actorii institutionali ai politicii de transport:

Parlamentul European_ Comitetul de Transport si Turism

Ca si in cazul parlamentelor nationale,Parlamentul European are comitete ce se ocupa de anumite probleme(afaceri extene,mediu,transport etc.).Comiteul de Transport si Turism este responsabil de problemele legate de dezvoltarea unei politici commune pentru transportul feroviar,rutier,fluvial,maritime si aerian,in particular de:

1.elaborarea uneor reguli commune aplicabile transporturilor din cadrul UE

2.stabilirea si dezvoltarea retelelor trans-europene din domeniul infrastructurii de transport

3.asigurarea serviciilor si relatiilor de transport cu state din afara UE

4.siguranta transporturilor

5.relatiile cu organismele si organizatiile internationale din domeniul transporturilor