Poluarea și impactul asupra mediului a vehiculelor feroviare

Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe străine (poluanți) de compoziția normală a acestuia, care în funcție de concentrație și timpul de acțiune provoacă tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea și confortul omului sau mediul de viață al florei și faunei.

- După proveniența poluanților, sursele de poluare sunt naturale și artificiale.

- Sursele naturale produc o poluare accidentală care se integrează repede în ciclul ecologic și adesea sunt situate la distanțe mari de centrele populate. În categoria poluanților naturali se pot include:

-praful purtat de vânt (de uragane sau cicloane, asociate cu eroziunea solului, produc poluare atmosferică pe mari întinderi);

-gazele și cenușa vulcanică (pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze și vapori, substanțe toxice datorită conținutului lor mare de compuși ai sulfului, ce rezultă în urma erupției și a pulverizării lavei vulcanice în aer);

- compușii organici din vegetație ( frunze, alge, ciuperci si fermentatii. Spre deosebire de praf, particulele vegetale sunt mai periculoase, deoarece pot provoca îmbolnăvirea organismelor) ;

-fumul, gazele și cenușa provenită din incendierea pădurilor ( fumul putand sa fie purtat de vant pe suprafete extinse) , polenul, gazele și mirosurile din activități biologice, radioactivitatea naturală (fermentația nămolului în bazine, în stații de epurare, rampe de gunoi, canale, ape stătătoare, gropi septice);

- Sursele artificiale de poluare sunt mai numeroase și cu emisii mult mai dăunătoare, acoperind un spectru larg de activități fizice și chimice, care contribuie la poluarea aerului. Emiterea în atmosferă a poluanților artificiali se poate face prin două moduri:

-unul organizat, prin canale și guri de evacuare cu debite și concentrații de impurități cunoscute și calculate, și

- unul neorganizat, prin emiterea poluanților direct în atmosferă discontinuu și în cantități puțin sau chiar deloc cunoscute.

- După modul de eliminare a poluantului, sursele de poluare a aerului se pot clasifica, astfel:

-surse de poluare punctuale (punctiforme), care se pot localiza din punct de vedere spațio-temporal (în general sursele industriale);

- surse de poluare liniare (de exemplu, arterele de circulație cu trafic intens);

- surse de poluare de suprafață, difuze; aceste surse sunt mai greu de localizat din punct de vedere spațio-temporal (de exemplu, orașe sau mari aglomerări urbane).

- După înălțimea la care are loc eliminarea poluantului, sursele de poluare pot fi: surse la sol, surse joase (până la 50 m), surse medii (între 50 m și 150 m) și surse înalte (peste 150 m).

- O alta clasificare a surselor de poluare îl reprezintă mobilitatea acestora. Astfel, sursele de poluare se pot împărți în surse fixe sau staționare și surse mobile.

- După regimul de funcționare sursele de poluare pot fi:

- surse continue, cu funcționare continuă perioade mari de timp și emisie constantă;

- surse intermitente, cu funcționare periodică, cu întreruperi semnificative în perioada de funcționare și emisie constantă;

- surse instantanee, cu emisie într-un interval de timp scurt, după care încetează (de exemplu, accidente industriale, avarii, etc.).

- Poluanții aerului pot fi clasificați în funcție de originea materiei, astfel:

- origine primară - poluanți emiși în atmosferă ca rezultat al unui proces;

- secundară - poluanții sunt formați în atmosferă ca rezultat al unei reacții chimice.

- O alta clasificare a poluarii aerului se poate face in funcție de starea materiei:

- gazoasă - gaze (de exemplu, dioxidul de sulf, oxidul de nitrogen, ozonul, monoxidul de carbon etc); vapori (de exemplu, gazolina, solvenții de vopsea, agenții de curățare uscată etc.);

Poluanții gazoși pot fi împărțiți la rândul lor în :poluanți organici și poluanți anorganici.

-Sunt considerate substanțe organice poluante: - hidrocarburile precum: parafine - metan, etan, octan, acetilena, alefine - etilena, butadiena, aromatice (benzen, toluen, xilen, stiren); - compuși alifatici oxigenați ca: aldehide - formaldehide, cetona - acetona, metiletilcetona, acizi organici, alcooli - metanol, etanol, izopropanol, hidruri organice, sulfuri organice - dimetil sulfat, hidroxizi, peroxizi - nitriți sau nitrați.

-în ceea ce privește poluanții anorganici, aceștia constau în: - gaze sulfuroase - dioxid de sulf, trioxid de sulf, hidrogen sulfurat; - oxizi de carbon - monoxid de carbon și dioxid de carbon; - gaze azotoase - monoxid de azot, dioxid de azot și alți oxizi de azot; - halogenuri, hidruri - acid fluorhidric, acid clorhidric, cloruri, fluoruri, tetrafluorura de siliciu; - produși fotochimici - ozon, oxidanți; - cianuri - acid cianhidric; - compusi cu azot - amoniac; - clorofluorocarburi - diclor, diclorodifluormetan, triclor, trifluoretan, triclorofluor-metan, tetrafluoretan, clorodifluormetan, clorpentofluoretan.

- - particule - solide (de exemplu, praful și fumurile); lichide (picături, ceață și aerosoli).