Reconstituirea accidentelor de circulație

PARTEA I

ELEMENTE DE DINAMICA ACCIDENTULUI

1.1. Cercetarea retrospective a accidentelor de circulatie: Scopul cercetarii

Accidentul de circulaţie reprezinta ciocnirea reciprocă a unor vehicule, cu persoane sau obstacole, devierea de la partea carosabila, răsturnare, etc. Poate fi definit si ca perturbarea desfăşurării mişcării prevăzute de un participant la circulaţie, asociată cu o avarie, sau cu vătămarea corporala a unor persoane.

In figura urmatoare se prezintă o schemă a scopului în lămurirea procesului de accident :

Scopul lamuririi accidentelor de circulaţie

Scopul cercetării

Cercetarea matematică/fizică/tehnică făcută după un accident de circulaţie urmăreşte:

-reconstituirea mişcării persoanelor şi vehiculelor participante nemijlocit şi mijlocit la accident, de la faza premergătoare accidentului, legată de accident, prin evenimentul cu aţiune violentă, provocator de avarii şi vătămări (accidentul propriu-zis), până la poziţiile finale, cauzate de accident

-determinarea cauzelor legate de conducător,de vehicul şi de ambianţă, de la care a pornit o perturbare a mişcării intenţionate şi datorită cărora s-a desfăşurat mişcare.

Mişcările vehiculelor.

Deoarece în numeroase cazuri practice, traiectoria geometrică este cunoscută, macar în linii mari şi nu este controversată, cercetarea se poate limita la determinarea pură a mişcărilor, ceea ce echivaleaza cu relaţiile timp-drum şi în masura în care este posibil, o corelaţie temporală a participanţilor la accident pentru orice moment al desfăşurării accidentului.

Mişcările persoanelor

Mişcările persoanelor lovite de un autoturism, fie că este vorba de pietoni, biciclişti sau pasageri ai autoturismului neasiguraţi în centura de siguranţă, cuprinde de la sine înţeles marimile plane ale vehiculului, dar care din cauza apariţiei dimensiunii a treia şi din cauza apariţiei restrânse a unor urme de contact în timpul mişcării spaţiale, devin foarte complicate. Forma geometrică a mişcarilor poate fi reconstituită cu ajutorul urmelor; pentru caracterul complet al tuturor datelor mişcărilor, ar trebui completată dependenţa traiectoriei funcţie de timp sau caracteristica vitezei.

Influenţe datorate conducătorului auto

Prin aceste influenţe se înţeleg toate operaţiile de comandă ale autovehiculului, prin acţionarea carora, respectiv prin neacţionarea cărora, conducătorul poate în mod evident să exploateze şansele de evitare a accidentului.

Lipsa unor reactii oportune, reacţiile întârziate sau lente (incete), poate să aibă cauze patologice, sau să fie provocate chiar constient de conducător însuşi prin alcool, droguri etc.

Influenţe datorate autovehiculului

Influenţa autovehiculului, care acţionează contrar unei mişcări intenţionate a autovehiculului, sunt provocate în majoritatea lor de nefuncţuionarea sau funcţionarea anormală a principale sisteme sau piese ale autovehiculului, cum ar fi sistemul de frânare, sistemul de direcţie, anvelopele, instalaţia de iluminat etc.

Influenţe datorate mediului ambiental

Condiţiile meteorologice intempestive (rafale de vânt, porţiuni izolate de polei, gheaţa, ulei pe calea de rulare etc.) influenţează adeseori adeseori într-un mod care nu mai este conex, nemijlocit, o mişcare greu controlabilă a autovehiculului pe traiectorie. Miscarile potenţiale provocatoare de accidente conduc în mod mijlocit la traseele rutiere greu controlabile , cu mijloace de semnalizare rutieră greu vizibile, inrăutăţirea condiţiilor de vizibilitate la lumina zilei sau artificială din considerente de ordin meteorologic.

Reconstituirea mişcarilor autovehiculelor şi ale persoanelor, precum şi depistarea influentelor normale şi ale celor perturbatoare, în cadrul cărora au fost cauzate aceste mişcari, presupune mai întâi colectarea şi clasificarea cauzelor contingente, accesibile prin cercetările legate de accident, efectuate in cercetarea poliţiei la locul accidentului sau in cercetarea proprie.