Rețeaua de Metrou din Madrid

Reteaua de Metrou din Madrid

Introducere

Metroul este cel mai utilizat mijloc de transport din Madrid si de aceea responsabilii acestuia lucrează în continuu pentru a îmbunătăti serviciile oferite clientilor, fac eforturi mari pentru extinderea si îmbunătătirea retelei si participă activ cu multe realizări pe o piată competitivă. Scopul metroului este de a oferi societătii o variantă de călătorie profitabilă din trei puncte de vedere: economic, social si de mediu. La dezvoltarea acestuia au contribuit si contribuie puternic atât guvernul cât si cetătenii. Acestia din urmă reprezintă motivul pentru care reteaua de metrou se modernizează frecvent, prin implementarea de noi tehnologii, pe partea ce tine de securitate, dar si pe partea tehnică.

În ceea ce priveste angajatii, acestia primesc mijloace tehnice necesare dezvoltării activitătii acestora si îmbunătătirii conditiilor de lucru, dar si pregătire si formare adecvate. Numărul acestora, înregistrat în Tabel.2, a avut o tendintă de crestere în perioada 1985-2009, datorită evolutiei si dezvoltării retelei de metrou.

Capitolul I Aspecte generale privind transportul public subteran

Activitatea de transport, din interiorul oraselor, se desfăsoară prin intermediul unor organizatii de transport publice si private. Acestea pot fi: transporturi de călători si transporturi de mărfuri. Transportul public de călători se realizează cu vehicule care circulă pe străzi (tramvaie, troleibuze, autobuze), a căror deplasare se realizează în comun cu cea a vehiculelor private si cu vehicule care circulă în afara străzilor (metroul si căile ferate de centură), a căror deplasare se realizează pe o cale de rulare proprie, la un nivel diferit de cel al străzii.

Metroul (metropolitanul) este un mod de transport public local de călători, care utilizează trenurile electrice. Acesta circulă în subteran pe traseele cu cele mai mari solicitări de transport. Legătura din subteran cu suprafata terenului se realizează prin scări, escalatoare sau ascensoare, în statii de oprire special amenajate. Metroul este un vehicul de transport specific oraselor mari. Caracteristica fundamentală a metroului este dată de calea proprie, separată complet de reteaua stradală a orasului.

Alegerea energiei electrice ca sursă motrică se datorează conditiei impuse, de nepoluare a tunelurilor. De asemenea, prin utilizarea energiei electrice se asigură acceleratii mari la pornire, ceea ce este hotărâtor pentru obtinerea unor viteze medii comerciale mari, în cazul unor opriri dese.

Utilizarea oricărui mijloc de transport public de călători are atât avantaje, cât si dezavantaje. Avantajele utilizarii metroului sunt: capacitatea mare de transport; mijloc rapid de deplasare; regularitate mare; prezintă siguranta cea mai mare în exploatare. Ca dezavantaje, putem mentiona că metroul necesită cele mai mari investitii initiale, iar traseele fixe special amenajate dau acestuia cea mai mică maniabilitate.

Circulatia pe liniile de metrou se caracterizează prin viteze ridicate de circulatie (70-80 km/h) si statii amplasate la distante relativ mici (între 600-1200 m). De aici decurge si necesitatea impunerii unor conditii extrem de severe, sistemelor de semnalizare si de automatizare a dirijării circulatiei, precum si parametrilor functionali ai vagoanelor.

Traseele metroului se aleg în functie de planul de sistematizare al orasului, fluxul de pasageri si natura geologică a terenului în care vor fi executate tunelurile. În general, traseul unui metrou leagă între ele nodurile de mare trafic ale centrului urban si urmează arterele de mare circulatie, care trebuie descongestionate.

Capitolul II

Aparitia si dezvoltarea metroului din Madrid

În anul 1919, inginerii Carlos Mendoza, Miguel Otamendi si Antonio González Echarte au dezvoltat un sistem feroviar de navetisti pentru Madrid. Pe 17 octombrie 1919 a fost inaugurată oficial de regele Alfonso XIII, prima linie între Puerta del Sol şi Cuatro Caminos, cu o lungime totală de 3.48 km şi 8 staţii. La sfarsitul lunii, metroul a fost inaugurat si în serviciul public, în primul an , fiind folosit de 14 milioane de pasageri. În 1924 a fost introdus biletul de calatorie si s-a dezvoltat reteua feroviară, ajungandu-se la 14,6 km. În 1977 existau 5 linii de metrou, clădiri, utilaje si echipamente din ce în ce mai noi, mai complexe si mai utile. Însă această dezvoltare a creat un dezechilibru între cresterea progresivă si nevoia de investitii în infrastructură si în echipamentele rulante. Din cauza costurilor de operare prea mari s-au creat efecte economice negative si s-a ajuns la o stopare a investitiilor în acest domeniu. Pe data de 7 iunie 1978, datorită interventiei Guvernului, s-au reluat investitiile si s-au creat încă 3 linii, ajungând în 1983 la 100km de retele de metrou.