Stabilirea în comun a prețurilor în caadrul alianțelor aeriene

Obiectivul acestei lucrări este de a efectua o analiză comparativă a literaturii existente pe tema alianțelor aeriene și efectele asupra biletelor de avion și bunăstarea pasagerilor. Atenția este concentrată asupra modelării teoretice și a soluțiilor analitice care încearcă să descrie întâlnite constatări, împreună cu concluziile proprii ale autorului.

Alianțele aeriene sunt acorduri strategice în care liniile aeriene cooperează pentru a extinde rețelele și de a crea noi conexiuni pentru pasageri, consolidând în același timp avantajele competitive ale companiilor implicate. Prin coordonarea orarele de zbor, localizând porțiile și programele de zbor cele mai frecventate, alianțele pot crea beneficii pentru pasageri. Cei mai mulți consumatori preferă să zboare cu o companie aeriană mare, care are o rețea internațională vastă. Ca răspuns la preferințele pasagerilor și restricțiile privind serviciile internaționale codificate în diferite acorduri bilaterale, alianțele unei companii aeriene internaționale s-au extins rapid în ultimele decenii.

În mediul internațional, barierele de reglementare există pentru a proteja liniile aeriene naționale de concurență din partea companiilor aeriene din țări străine. Aceste așa-numitele libertăți ale companiilor aeriene limitează pătrunderea companiilor aeriene străine pe piață, reducând astfel capacitatea sa de a furniza servicii către destinații internaționale. Prin formarea de alianțe, companiile aeriene internaționale pot crea o experiență de călătorie fără întreruperi pentru pasagerii de pe itinerarii codeshare interline între țări.

Sunt posibile diferite scenarii în care alianțe de partajare de cod sunt create. Stimulentele de stabilire a prețurilor și efectele concurențiale ale unei alianțe codesharing depinde atât de caracteristicile partenerilor codesharing și prezența (sau absența) concurenței pentru a deveni un partener (Chen, 2006) . Zou et al . (2010) abordează această problemă prin clasificarea alianțelor în două categorii distincte: alianțe complementare și paralele. Într-o alianță complementară companiile aeriene participante, rețelele originale nu s-au suprapus în timp ce într-o alianță paralelă, companiile aeriene au concurenți pe unele rute.S-a arătat că efectele de preț sunt distincte între aceste două tipuri de alianțe. Eliminarea dublei marginalizări și o creștere a eficienței sistemului prin alianțe complementare ar trebui să determine reducerea tarifelor. Pe de cealaltă parte a spectrului, alianțe paralele apar cu pierderea concurenței în mod implicit. Rezultatele ar trebui să difere în mod semnificativ de alianțe complementare.

Fără a diferenția tipurile de alianțe, Brueckner (2000), demonstrează că alianțele ar trebui să stimuleze traficul și să reducă tarifele în alte situații decât cele pe care concurența a avut loc inițial. Pierderea concurenței determină creșterea tarifelor.Deci, el este capabil să scoată în evidență efectele ambelor alianțe complementare și paralele, într-un singur cadru.

În 2003, Brueckner extinde activitatea sa, demonstrând că o bună cooperare între companiile aeriene în fixarea prețurilor biletelor de avion, conduce la beneficii mari pentru pasagerii și companiile aeriene deopotrivă.

Autoritățile de reglementare, în general, sunt preocupați de faptul că, prin acordarea scutirii de la urmărirea penală în conformitate cu legile antitrust, o reducere a concurenței pe piețele afectate ar provoca creșteri bruște ale tarifelor de reducere a surplusului consumatorului și a bunăstării economice.

Această lucrare este organizată în felul următor. În prima secțiune, sunt prezentate metodologii diferite folosite de autori. Modelele și condițiile specifice utilizate în fiecare lucrare sunt descrise împreună cu o vedere simplificată a analizelor empirice.Descoperirile sunt descrise pe scurt. În ultima secțiune un rezumat al constatărilor și concluziilor la care a ajuns fiecare autor sunt puse mai departe pentru comparație. Vom vedea că, deși modelele reprezintă împrejurări diferite, în care pot fi formate alianțe, în concluziile generale sunt complementare. În cazul în care are loc stabilirea prețurilor de cooperare, există un câștig pentru companiile aeriene și pasagerilor. Cu toate acestea, atunci când o alianță este formată prin eliminarea concurenței.

1. Modelarea teoretică

Modelele de rețea creează o ilustrare simplificată a unei operațiuni aeriene într-o situație specifică de interes pentru autor. Figura 1 prezintă modelele studiate în această lucrare. În oricare dintre aceste modele, fiecare punct reprezintă un aeroport în care operează compania aeriană studiată. Notațiile adoptate pentru aeroporturi sunt litere cu majuscule A, B, C și așa mai departe.Liniile acționează ca rute de fapt, pilotat de compania aeriană. În studiul alianțelor al unei companii aeriene, mai mult de o companie aeriană va funcționa în rețeaua exemplificată. Pe orice traseu dat, mai mult de o companie aeriană poate fi prezentă. Fiecare linie colorată reprezintă o companie aeriană diferită. În plus, notație care desemnează compania aeriană este majusculă A, urmat de un număr: A1, A2, A3 și așa mai departe.Toate abordările ilustrează rețeaua înainte și după ce alianța este formată, în scopul de a analiza diferențele au avut loc.