Transportul Feroviar de Cărbune

Introducere

Problema pe care am ales să o studiem în acest referat, se referă la transportul feroviar de cărbune. Mineritul este una din cele mai vechi activităţi umane, fiind practicată încă din vechile perioade în care oamenii faceau toată activitatea de minerit in mod manual, doar cu sculele pe care le deţineau, pentru a extrage zăcăminte pe care pamântul le are (metale preţioase, carbuni).

Cărbunele se transportă încă din cele mai vechi timpuri, de pe vremea când nu existau încă trenurile de marfă de astăzi, şi se transporta pe şine (de lemn sau piatra) trase de animale sau chiar de oameni. Cu timpul toată această activitate s-a modernizat, iar acum deşi zăcăminte mai sunt destule, au rămas din ce în ce mai puţine persoane care mai practică această slujbă.

Consider că acest subiect este destul de interesant de studiat deoarece cărbunele a fost şi continuă să fie una dintre cele mai importante surse de energie la nivel mondial. Acesta se foloseşte în special în termocentrale iar prin arderea acestora se produce curent electric şi căldură. Din câte se ştie rezervele de cărbune din lume la ora actuală sunt suficiente pentru încă câteva sute de ani

Cap 1. Transportul feroviar

1.1 Transportul feroviar – noţiuni teoretice

Istoria transporturilor pe cale ferată datează de acum aproape 500 de ani si implică un sistem între puterea umană sau animal şi şine de lemn sau ocazional, de piatră. Acest sistem era folosit de obicei pentru transportul de cărbuni din mină catre malul unui râu, unde era încarcat pe vase. Folosirea şinelor de metal a început în anii 1760.

Transportul feroviar modern a apărut în Anglia anului 1820. Sistemul feroviar modern, care se folosea de o locomotivă pe abur, a constituit prima formă de transport terestru mecanizat, şi a ramas principala forma de transport mecanizat terestru pentru urmatoarea sută de ani.

De-a lungul timpului în ţara noastră, parcul de locomotive şi vagoane, a cunoscut o modernizare continuă. S-a făcut treptat trecerea de la locomotivele cu abur la locomotive diesel, diesel electrice, electrice şi în prezent fiind utilizate liniile electrice. Acestea din urmă permit nu doar obţinerea unor importante economii de combustibil (în principal cărbuni şi derivate petroliere), dar şi creşterea substanţială a vutezelor de transport, creşterea rulajului vagoanelor şi locomotivelor şi, reducerea cheltuielilor de transport pe tonă de marfă transportată, creşterea competitivităţii mărfurilor româneşti pe piaţa externă.

În prezent, şi în ţara noastră se acţionează tot mai mult pentru introducerea unor viteze superioare de exploatare a locomotivelor şi vagoanelor. Pentru transportul de mărfuri, specialiştii consideră viteza de 100-120 km/h ca fiind optimă. Această creştere importantă a vitezei trenurilor de marfă poate fi obţinută în principal pe seama creşterii puterii locomotivelor. Daca prin ani 1950 puterea locomotivelor electrice produse pe plan mondial nu depaşea 3000-4000 cp, în prezent locomotivele electrice de această putere sunt considerate locomotive de putere medie.

Unul din cele mai importante aspecte pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a transporturilor feroviare în ţara noastră şi în general a acestui gen de transporturi pe plan mondial, este procesul permanent de adâncire a specializării căilor ferate în transportul anumitor mărfuri: cărbuni, minereuri, produse lemnoase şi agricole, materiale de construcţii, mărfuri generale, inclusiv produsele industriei constructoare de maşini.