Transporturile Feroviare în Europa

CAPITOLUL I

IMPORTANTA TRANSPORTURILOR FEROVIARE ÎN ECONOMIA UNEI REGIUNI

1. IMPORTANTA TRANSPORTURILOR FEROVIARE

Sistemul de transport feroviar efectueaza deplasarea în spatiu a bunurilor materiale si a persoanelor cu ajutorul mijloacelor de tractiune (locomotive) si a mijloacelor tractate (vagoane) care circula pe trasee fixe (cai ferate). În afara de aceste elemente, în structura sistemului de transport feroviar se mai includ: statii de cale ferata; instalatii de electrificare si dirijare a circulatiei; statii pentru reparatii. Între aceste elemente exista strânse legaturi de interconditionare (figura 1).

Figura 1

LOCOMOTIVE

Dintre toate tipurile de transport, cel feroviar, puternic concurat de cel rutier, datorita avantajelor pe care le prezinta – capacitate, frecventa, siguranta, viteza, costuri – îsi pastreaza intâietatea.

Prezenta trenurilor în regiuni geografice relativ izolate, în conditii climatice dificile, de relief muntos, face posibila exploatarea resurselor, dupa cum prezenta metrourilor sau a trenurilor de suprafata în zona marilor aglomeratii urbane din Europa asigura în mare masura transportul calatorilor catre locurile de munca.

Sistemul cailor ferate din vestul Europei este conectat la celelalte state vecine, facând calatoria dintre tari eficienta.

În tarile din estul Europei caile ferate împart numeroase caracteristici comune: guvernarea directa a proprietatii si operarea lor de la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, ecartament standard, un accent în folosirea industriei grele, si un sistem relativ bine integrat. Prabusirea Uniunii Sovietice din anul 1991 a facut posibila relansarea relatiilor economice dintre tarile Europei Vestice cu cele din Est si, de asemenea, legatura sistemelor de transport feroviare.

2. ISTORIA CAILOR FERATE DIN EUROPA

Caile ferate îsi au originea în liniile de tramvai care au fost folosite începând cu jumatatea secolului XVI, în regiunile miniere din Anglia, lânga Newcastle, pentru a facilita transportul carbunilor sau a rociilor, catre râul Tyne.

În minele de carbune din Anglia, Franta si Germania, calea de rulare era construita din lemn. În 1767 un inventator britanic a construit prima sina din fonta, care putea rezista încarcaturilor grele, mai bune decât cele de cherestea.

Caile ferate moderne au evoluat de la cele din lemn si fonta pâna la cele din otel, utilizate din anul 1820, acestea rezolvând problema distrugerii rapide a cailor de rulare. În anul 1823, întemeietorul transportului feroviar, George Stephenson, a condus lucrarile de constructie ale primei cai ferate pentru transportul de persoane, inaugurata la 27 septembrie 1825 între orasele Stockton si Darlington. Aceasta cale ferata a fost utilizata doar doi ani, motiv pentru care liniei ferate date în exploatare în 1830, între Liverpool si Manchester, îi apartine intâietatea.

Evolutia transporturilor feroviare ulterioara este extrem de rapida, iar în anii imediat urmatori apar cai ferate si în alte tari ale Europei, precum: Franta (1833); Belgia (1835); Germania (1835); Olanda (1835); Austria (1838); Elvetia (1844); Danemarca (1844); Spania (1848); Suedia (1851); Norvegia (1853); România (1854); Portugalia (1854); Grecia (1860).