Derularea operațiunilor de import

Derularea operaţiunilor de export înseamnă ansamblul activităţilor prin intermediul cărora are loc lovrarea mărfii de la vânzător la cumpărător,pe de o parte,şi efectuarea plăţii de către cumpărător în beneficiul vânzătorului,pe de altă parte.

În ceea ce priveşte livrarea internaţională a mărfii,principalele activităţi sunt:pregătire mărfii în vederea exportului şi facturarea la extern;expediţia şi transportul internaţional,asigurarea mărfurilor;vămuirea.În acest proces sunt implicate ,pe lângă arţile contractului comercial-vânzătorul şi cumpărătorul şi o serie de firme sau organisme prestatoare de servicii specializate:expeditori,intermediari de tranzit,armatori,case de asigurări,organe vamale,instituţii de control al calităţii,etc.Totodată,în cazulexportului indirect sau al exportului prin comisionarîn relaţia comercială de bază există trei părţi:producătorul,firma de comerţ exterior şi clientul extern.

1.Mecanismul derulării

Relaţiile complexe care se stabilesc între participanţii la procesul de derulare a operaţiunii de export-import sunt ilustrate,întro formă simplificată pentru cazul unui export CIF efectuat printr-o firmă de comerţ exterior şi plătit prin acreditiv documentar.

Temeiul juridic al operaţiunii îl constituie contractul de vânzare internaţională,încheiat de firma de comerţ exterior în nume propriu,dar pe contul producătorului,cu un client extern.Firma acţionează ca un comisionar,în baza contractului de intermediere semnat cu producătorul.

Pentru efectuarea plăţii,clentul extern deschide un acreditiv,plătibil la banca exportatorului.Avizat de firma de comerţ exterior că acreditivul a fost deschis,furnizorul intern va lua măsurile necesare pentru efectuarea livrării.În acest sens,firma de comerţ exterior contactază un expeditor ,care se ocupă de toate activităţile şi formalităţile legate de transportul mărfurilor şi în primul rând de angajarea unui cărăuş,care urmează să asigure transferul fizic al mărfii din staţia de expediţie în cea de destinaţie.Totodată,se procedează la asigurarea mărfii în trafic internaţional,prin încheierea unui contract cu o casă de asigurări,acest dicument,urmând să însoţească marfa pe parcursu extern, alături de celălalte documente de livrare:factura externă,documentul de pransport,dar şi certificatul de origine,certificatul de calitate,etc.

Aceleaşi documente fac parte din setul ce urmează a fi depus la bancă de către exportator pentru încasarea contravalorii exportului.Firma de comerţ exterior va încasa suma în valută reprezentând valoarea livrăriişi o va transfera în monedă naţională sau valută la producătorul intern,după ce şi-a reţinut comisionul.

În urma efectuării plăţii importatorul va intrwa în posesia documentelor care-i permit ridicarea mărfii ajunse la destinaţie.Cum este vorba de export CIF,formalităţile vamale intră în sarcina sa.

2.Livrarea la extern;facturarea

Problemele de care se ocupă exportatorul de îndată ce a fost declanţat procesulş de derulare sunt,mai întâi,pregătirea mărfii în vederea exportului,adică fabricarea sau procurarea bunului,ambalarea şi marcarea,iar apoi livrarea efectivă şi facturarea la extern.

Pregătirea mărfii pentru export

În cadrul obligaţiei de livrare prevăzută în comerţul extern,vânzătorul trebuie să asigure livrarea fizică a mărfii care face obiectul tranzacţiei,respectarea calităţii şi cantităţii precizate în contract şi încadrarea în termenele de livrare.

Atunci când exportatorul este însuşi producăorul el se va ocupa de fabricarea sau disponibilizarea mărfii în raport cu condiţiile convenite în contract;când exportatorul este o casă de comerţ,el se va preocupa din timp de procurarea mărfii;iar când exportul se face printr-un intermediar,acesta trebuie să ia legătura cu furnizorul pentru organizarea livrării.

Una din obligaţiile principale ale vânzătorului,prevăzută ca atare şi în INCOTEMS ,este ca aceasta să livreze marfa în conformitate cu prevederile contractuale,împreună cu toate dovezile solicitate prin contract.Astfel el este ţinut să facă dovada livrării cantităţii preconizate,la data şi locul convenit,precum şi să asigure calitatea mărfurilor la nivelul stabilit prin contractul extern.

Dovada cantităţii livrate se face în general,prin documentul de transport.Dacă atunci când obiectul contractului îl constituie bunuri individualizate ,cantitatea livrată trebuie să corespundă celei stabilite prin contract,în situaţia unor mărfuri de masă se admit,dacă sunt prevîăzute în contract,toleranţe în plus sau în minus în raport cu cantitatea contractată.