Implicații comerciale ale extinderii spre est a UE

1. Integrarea economica - delimitari conceptuale si abordari teoretice

Notiunea de integrare îsi are originea în limba latina, unde întâlnim formele integro,integrare si integratio, cu semnificatia de a pune la un loc, de a reuni mai multe parti într-un tot unitar sau în vederea constituirii unui întreg, de a restabili, de a întregi. Folosit initial în matematica (din 1620, conform Oxford English Dictionary) termenul de integrare este în prezent utilizat pe scara larga în diverse domenii ale stiintelor socio-umane, inclusiv în economie. În dictionare sau în lucrarile de specialitate exista o multitudine de definitii asociate acestui termen. Chiar daca sunt diferite, aceste definitii converg spre ideea de unire, de reunire, de formare, de reformare a unui întreg, de creare a unor spatii sau ansambluri mai vaste.Definitiile de dictionar nu pot însa acoperi în întregime nuantele acestui concept.Explicatiile oferite de economisti si politologi pun accentul pe aspecte diferite. Politologii pun accentul în mod deosebit pe implicatiile acestui proces asupra suveranitatii nationale si pe comportamentul factorilor politici. În domeniul economic, potrivit lui Fritz Machlup, termenul a fost pentru prima data folosit pentru a ilustra o combinare între unitatile deproductie, prin intermediul acordurilor cartelurilor, trusturilor sau fuziunilor (integrareorizontala) sau pentru a reliefa legaturile dintre furnizori si clienti (integrare verticala).

Termenul de integrare nu este întâlnit în lucrarile de economie aparute înainte de anii 1940, iar indexul pe subiecte al cartilor de economie internationala nu îl include mai devreme de 1953.The Encyclopaedia of the Social Science, publicata în 1937 foloseste acest termen, dar sub forma de integrare industriala. O scurta trecere în revista a principalelor acceptiuni oferite de economisti termenuluide integrare, ne poate oferi o imagine mai fidela asupra complexitatii acestei realitati.

Jan Tinbergen defineste integrarea drept crearea unei structuri optime a economiei internationale, prin înlaturarea barierelor artificiale din calea schimburilor comerciale. Totel face distinctia între integrarea pozitiva (transferul unor prerogative sau puteri nationalecatre institutiile comune) si integrarea negativa (aplicarea unor masuri care sa conduca laeliminarea discriminarilor între entitati economice apartinând unor state diferite). Francois Perroux face referire la punerea în comun a mai multor operatii, efectuatede aceeasi firma (integrare verticala) sau de firme diferite încorporate aceleiasi unitati economice (integrare orizontala). Gottfried Haberler considera ca integrarea reprezinta relatia economica tot mai strânsa între arii aflate în legatura, iar Bela Balassa o defineste ca proces si stare de fapt.

Privita ca proces, ea reprezinta ansamblul de masuri destinate sa suprime discriminarile între unitati economice apartinând diferitelor state participante, iar ca stare de fapt, este caracterizata prin absenta diferitelor forme de discriminare între economiile nationale. Tot el considera ca integrarea economica totala, generala, presupune unificare monetara, fiscala, sociala, a politicii anticiclice, precum si existenta unei autoritati supranationale, ale carei decizii sa fie obligatorii pentru statele membre. Andre Marchal, unul dintre teoreticienii de referinta în problematica integrarii,defineste trei procese de integrare, componente ale integrarii depline:- integrarea economica, reprezentând realizarea solidaritatii economice prin formarea unei retele complexe de legaturi interdependente între agentii economici ai tarilor participante;

- integrarea sociala, care completeaza integrarea economica, dar nu va fi niciodata deplina, deoarece oamenii nu vor fi niciodata pe deplin solidari;

- integrarea politica, reprezentând existenta unitatii de decizie si realizându-se sub forma federala sau confederala.

Procesul integrarii economice nu a luat nastere si nu s-a dezvoltat pe baza unor constructii teoretice preexistente, ci a aparut dintr-o necesitate istorica, iar teoria integrarii economice a evoluat în strânsa legatura cu realizarea practica a proceselor integrative. Ea a analizat, din punct de vedere cantitativ si calitativ, transformarile care decurg din procesul de integrare economica, factorii favorizanti, cauzele care îl determina, precum si efectelegenerate. Baza teoriei integrarii economice o reprezinta teoria uniunii vamale. De altfel, uniunea vamala este si primul pas pe drumul integrarii economice a doua sau mai multor teritorii, având drept principale caracteristici:

- eliminarea taxelor pe importurile provenite din tarile membre;

- adoptarea unui tarif vamal extern comun cu privire la importurile din tarile terte;

- distribuirea veniturilor din taxele vamale conform unei formule convenite.

Viner si Bye sunt considerati primii care au oferit o baza pentru analiza sistematica privitoare la uniunea vamala. Anterior lui Viner, literatura cu privire la uniunea vamala, scrisa din perspectiva economica sau neeconomica, de adepti ai liberului schimb sau ai protectionismului, era, cu foarte mici exceptii, favorabila constituirii uniunilor vamale. Viner are meritul unei analize mai realiste, care scoate în evidenta atât avantajele cât si posibilele dezavantaje ale ale acestei forme de integrare, aratând ca efectele nu se pot stabili apriori, ci depind de situatia concreta a constituirii uniunilor.

Teoria clasica privind uniunea vamala sustinea ideea ca aceasta duce aproape întotdeauna la cresterea bunastarii. Rationamentul era relativ simplu: comertul liber maximizeaza bunastarea mondiala, uniunea vamala reduce barierele tarifare si astfel se produce o evolutie catre comertul liber, de unde rezulta ca uniunea vamala va determina cresterea bunastarii generale, chiar daca nu o va maximiza. Viner a aratat ca acest rationament nu este corect, introducând conceptele de creare si deturnare de comert. Crearea de comert se refera la modificarile în consum, de la produsele interne mai costisitoare, la cele mai ieftine din tara partenera. Deturnarea de comert se refera la modificarea sursei importurilor, de la sursele mai ieftine, exterioare uniunii vamale, la celeale partenerilor, mai scumpe. Rezultatul crearii unei uniuni vamale depinde, asadar, de rezultatul net al acestor efecte. Concluzia lui Viner era aceea ca uniunea vamala este un optim de rangul al doilea (second best), în comparatie cu liberul schimb la nivel mondial. Dupa aparitia lucrarii lui Viner si pâna în 1965, teoria integrarii economice a trecut prin doua perioade: