Subproducția

Înţelegerea fenomenului de subcontractare/subproducţie în diferite culturi primeste o importanţă din ce în ce mai mare. Obiectivele principale ale acestei forme de cooperare sunt vaste ca şi avantajele acesteia, datorită cărora partenerii din cadrul acestei cooperări au şanse foarte mari pentru a-şi dezvolta activitatea în planul afacerilor economice internaţionale mărindu-şi cantitatea producţiei exportate, calitatea acesteia astfel mărinduse şi compititivitatea intreprinderii pe plan mondial. Acordurile de cooperare pe baza de subcontractare/subproducţie duc consecinte importante în economiile nationalale a mai multor state. Acest fenomen nu numai că impulsionează parteneriatul și mediului concurential din ţară, dar şi paralel duce consecinţe directe la dezvoltarea economiei naţionale a statului.

Actualitatea temei se identifică şi prin avantajele penetrării subcontractării, de care poate beneficia din plin Romania: transferul experienţei practice şi a artei de gestiune a tehnologiilor know-how; subcontractarea/subproducţia posedă caracteristica efectului multiplicator, ce pozitiv se reflectă nu doar asupra ramurilor industriale (care presupun desfăşurarea proceselor de producere) ci şi asupra altor sectoare ale economiei naţionale; se acutizează concurenţa şi sunt favorizate dezvoltarea buisiness-ului mic şi mijlociu; în cazul organizării corecte, stimulării şi gestionării raţionale a acestei relaţii de cooperare este posibilă accelerarea stabilităţii social-economice; se stabilizează gradul de ocupare a forţei de muncă şi creşte nivelul veniturilor populaţiei.

Scopul urmărit este reliefarea unei imagini cât mai complete privind procesele de subcontractare (outsourcing, externalizare) şi identificarea actorilor implicaţi mai mult sau mai puţin în acest fenomen, în lume şi în Romania. Paralel trebuie prezentat ce consecinţe poate aduce acest fenoment, care sunt punctele slabe şi care sunt punctele țări ce reies din astfel de cooperare. Astfel se impun următoarele sarcini:

- studierea şi precizarea conceptuală a atractivităţii subcontractuale şi determinarea gradului de influenţă a acesteea asupra deciziei de producţie;

- analiza importanţei subcontractării prin distingerea oportunităţilor şi a dezavantajelor pentru dezvoltarea economică a ţării;

- identificarea factorilor constitutivi ai atractivităţii a subcontractării/subproducerii şi determinarea tendinţelor prioritare de modificare a acestora în condiţiile contemporane.

II. Evolutia şi analiza conceptului de subcontractare/subproducţie

1.Difenirea fenomenului de subcontractare/subproducţie

În literatura de specialitate există mai multe definiţii ale fenomenului de subcontractare/subproducţie, care sunt termene relativ mai vechi, dar ca o difiniţie mai nouă pentru acest fenomen poate fi outsourcing-ul, care mai des se întâlneşte în literature de specialitate de limbă engleză sau un termen relativ mai nou în limba română- externalizare. În urma studierii literaturei de specialitate, ne putem întâlni cu un fenomen relativ asemănător al subproducţiei -producţia în lohn.

Subproducţia cuprinde toate operaţiile bazate pe relaţii contractuale dintre o firmă principală (ordanator) şi una sau mai multe firme executante în temeiul cărora subcontractanţii fabrică, pe baza documenţiei tehnologia ordonatorului, produse finite sau subansamble, componente, piese care sunt livrate contra cost ordonatorului, acesta asigurând şi comercializarea (integrală sau parţială ) a produsului finit pe piaţa internaţională, sub marca sa.

Din punct de vedere al ordonatorului, subcontractarea este o formă de realizare a producţiei în varianta descentralizată; spre deosebire de producţia integrată care presupune realizarea întregului volum de mărfuri destinate pieţii sau a tuturor componentelor produsului finit în cadrul aceleaşi firme, în cazul subcontractării se transfera fabricarea unei părţi din producţie catre firme terţe, care asigură sublimentarea ofertei de produse finite a ordonatorului sau procurarea a unor componente specializate. În subproducţia internaţională firma principală deplasează în străinatate o parte din capacitatea de producţie substituind astfel relaţia tradiţonală producţie –export cu un raport mai complex: transfer de documentaţie tehnică-import produse sau componente – producţie – export.