Tehnica de Lohn. studiu de caz DC Padores SRL

1. Concept, forme, avantaje şi limite

Peste tot in lume exista confectii cu eticheta "made in Romania". Nu intotdeauna insa, este vorba de exporturi sub nume/marca proprii ale unor fabrici de aici, ci de multe ori, de produse executate in sistem lohn, cu materiale, modele si marci ale unor parteneri de afaceri din strainatate.

Sunt operaţiuni ce îmbină caracteristici comerciale şi de cooperare internaţională în producţie, derulându-se ca o formă specifică a operaţiunilor de reexport; se numesc şi “comerţ de manoperă” sau “producţie la comandă”. Prelucrarea în Lohn este tranzacţia desfăşurată pe baza contractuală între două firme din ţări diferite, între care una din ele execută (fabrică) la comandă un produs după modele şi desene ale celeilalte firme şi sub marca acesteia din urmă. În practica afacerilor economice internaţionale:

• firma care lansează comanda pentru a se fabrica se numeşte ORDONATOR şi va îndeplini ulterior funcţia de importator;

• firma care primeşte comanda şi care execută produsul se numeşte EXECUTANT şi joacă rolul de exportator.

Lohn-ul poate fi considerat la o primă vedere o variantă de reexport cu prelucrare, fiind cunoscut şi sub denumirea de vânzare de manoperă, deoarece obiectul operaţiunii constă, în principal în folosirea forţei de muncă ce aparţine executantului.

Dintr-o perspectivă evoluată, lohn-ul poate fi identificat cu producţia la comandă, ce presupune că prelucrarea se face pe baza caietului de sarcini şi documentaţiei pusă la dispoziţie de firma care livrează materialele (ordonatorul) şi care urmează să preia produsele. În acest caz producţia este realizată de executant, în numele şi pe contul ordonatorului, care desface produsul finit pe piaţa externă sub marca sa şi prin propriile reţele de distribuţie.

Lohn-ul întruneşte şi o serie din valenţele contrapartidei în măsura în care cele două fluxuri de mărfuri sunt legate între ele.

Se identifică şi cu cooperarea, deoarece întreprinderea care dă comanda acordă executantului asistenţă tehnică în vederea realizării producţiei, conlucrând în procesul dezvoltării şi perfecţionării tehnologiei respective.

În mod curent, ordonatorii în lohn sunt firme ce posedă mărci de prestigiu, bine introduse pe piaţa mondială, şi care vor să-şi extindă afacerile datorită poziţiei pe care o deţin pe această piaţă. Operaţiunile de prelucrare în lohn presupune şi unele raporturi de colaborare în producţie, motiv pentru care sunt comparabile cu acţiunile de cooperare economică şi tehnică în afaceri economice internaţionale. În unele cazuri, stingerea obligaţiilor între cele două firme se face în produse (materii prime contra produse finite), ceea ce permite compararea operaţiunilor în lohn cu contrapartida.

Specific operaţiunilor în lohn este faptul că executarea şi fabricarea se face de exportator iar, de regulă, ordonatorul asigură nu numai desenele şi modelele ci şi materii prime, materiale, produse semifinite etc.

Explicarea interesului sau avantajelor pentru apelarea la astfel de operaţiuni, diferă:

a) la exportator:

– realizează o producţie fizică ridicată deşi nu are materii prime, materiale etc.;

– utilizează mai complet capacităţile de producţie;

– menţine ocupată forţa de muncă, cu implicaţii economice şi sociale;

– îşi poate moderniza unele tehnologii, uneori primind şi asistenţă tehnică;

– sporeşte calitatea forţei de muncă utilizate;

– prelucrarea în lohn este o dovadă a competitivităţii firmei sale.

b) la ordonator:

– îşi majorează cifra de afaceri (venituri, profit etc.) fără investiţii în producţie;

– obţine un spor al ratei profitului, deoarece de regulă nivelul salariilor din ţara executorului este mai redus decât cel al salariilor din ţara sa;

– îşi consolidează poziţia pe piaţa mondială, în lupta cu firmele concurente, deoarece acoperă alte sectoare cu marfa realizată sub licenţa sa;

– în mod normal, ordonatorul obţine avantaje mai mari decât executantul, mai ales pe termen lung.