Amenajare Agro-Turistica

INTRODUCERE

Stresul citadin îndeamnă tot mai mult pe locuitorii marilor oraşe să evadeze pentru a regăsi, fie şi pentru câteva zile, frumuseţea şi măreţia naturii, liniştea patriarhală a unor locuri mai ferite de trepidanta civilizaţie urbană.

Peisajele şi climatul, etnografia şi folclorul cinegetic şi piscicol, alături de alte elemente existente în mediul rural, fac ca aşezările rurale să dispună de multiple posibilităţi pentru turismul rural.

Amplasate într-un cadru natural atrăgător, fără surse de poluare, existenţa unui bogat şi variat potenţial turistic, a unei infrastructuri în plin proces de extindere şi modernizare, multiple posibilităţi de pătrundere şi vizitare, aşezările rurale sunt desemnate ca fiind una din cele mai reprezentative şi mai importante arii turistice la nivel naţional.

Ca să cunoşti cu adevărat aceste zone, să descoperi bogăţia peisajelor şi patrimoniului cultural, să întâlneşti locuitorii săi, cu modul lor de viaţă, cu tradiţiile şi obiceiurile lor, există o singură posibilitate - vacanţa la ţară.

CAPITOLUL 1

AMENAJAREA TURISTICA IN VEDEREA PRACTICARII AGROTURISMULUI

1.1. Conceptul de amenajare turistică

Vitalitatea unui spaţiu geografic se bazează pe arta şi ştiinţa de amenajare a acestuia.

Turismul nu este numai un fenomen economic şi social, ci în acelaşi timp, un fenomen "spaţial", spaţiul fiind o componentă a teritoriului naţional al unei ţări.

Elementele bazei tehnico-materiale ale turismului nu pot fi cercetate izolat, nu pot fi desprinse din cadrul teritorial complex în care se află, ci numai în strânsă concordanţă cu potenţialul fiecărei zone (baza de materii prime, căi de comunicaţii, surse de apă şi energie, vestigii culturale şi altele), spaţiul amenajat presupunând un ansamblu de intercondiţionare cu mediul.

Rezultă deci o strânsă legătură între amenajarea zonelor turistice şi amenajarea de ansamblu a teritoriului. Principiile de bază legate de sistematizarea teritorială şi a localităţilor formează cadrul general în care se va realiza şi procesul de amenajare a zonelor turistice.

Omul simte nevoia de evadare într-un spaţiu de odihnă şi recreere, nevoie care impune măsuri deosebite de amenajare a teritoriului.

Amenajarea turistică este o formă particulară a planificării teritoriale, ce trebuie analizată din punct de vedere fizic, economic şi social.

Ea este definită ca un proces dinamic, complex, de organizare ştiinţifică a spaţiului turistic, luând în considerare relaţiile dintre mediu şi colectivităţile umane, precum şi toţi factorii care influenţează aceste relaţii.

Amenajarea turismului are drept fundament necesitatea adaptării teritoriului la problemele ridicate de dezvoltarea economico-socială şi se constituie dintr-un inventar de tehnici pentru localizarea activităţii şi pentru reglementarea utilizării spaţiului.

Pornind de la premisa că "orientarea geografică a activităţilor" reprezintă acţiunea fundamentală a amenajării teritoriului, conţinutul şi aria problematică a acestei ştiinţe au evoluat în strânsă conexiune cu tendinţa de concentrare a activităţilor în arii bine definite precum şi cu nevoia corectării acestor concentrări şi a efectelor lor negative.

În consecinţă, actuala dezvoltare economică şi socială pune cu totul mai multă acuitate necesitatea unei politici de amenajare a teritoriului care să ia în calcul "informaţiile asupra spaţiului regional şi cele de comportament al firmelor".

În acelaşi timp se evidenţiază faptul că amenajarea teritoriului priveşte implantarea infrastructurii şi echipamentelor deopotrivă în industrie, agricultură, servicii etc., reclamând o abordare globală, unitară a problemelor teritoriale. În aceste condiţii, amenajarea teritoriului poate fi definită ca un proces de "punere în valoare a resurselor regionale, de îmbunăţătire a cadrului de viaţă şi condiţiilor de existenţă ale locuitorilor, totul prin atenuarea disparităţilor regionale ale dezvoltării economice şi sociale, printr-o organizare prospectivă a spaţiului, reaşezată pe o orientare voluntară şi concentrată a echipamentelor şi activităţilor".

De asemenea, interferenţa deciziilor de amenajare a teritoriului la nivel naţional şi internaţional, restricţiile de mediu exterior - atât geografic cât şi economic - determină, în politica de amenajare a teritoriului, şi raportarea la contextul internaţional.

Aceste elemente subliniază complexitatea activităţii de amenajare a teritoriului, multitudinea planurilor de decizie în acest domeniu şi, corespunzător, varietatea tipologică a acţiunilor, implicaţiile asupra dezvoltării economico-sociale de ansamblu.

Pentru amenajarea turistică, o problemă de bază o reprezintă selecţionarea teritoriului.

Criteriile ce stau la baza selecţionării teritoriului sunt multiple şi variate cu aspecte particulare în cazul fiecărei situaţii, datorită unor factori ce intervin în luarea deciziilor.

Astfel, pentru zona Moieciu-Bran, consider că sunt valabile următoarele elemente:

- configuraţia geografică: munţi, ape;

- frumuseţea naturală a peisajului;

- patrimoniul cultural şi istoric: artă, arheologie, biserici, folclor, etnografie etc.