Extras din referat

1.Localizarea si delimitarea arealului pentru amenajarea turistica

Lacul Sfânta Ana si Tinovul Mohos sunt situate în sudul judetului Harghita, si anume în Masivul Ciomatul Mare (Puciosu), gasindu-se în doua cratere gemene. Arealul este marginit pe laturile estice, sud-estice si sudice de paduri de conifere si de foioase care îmbraca în cea mai mare parte versantii masivului muntos.

Lacul este asezat pe fundul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau, dupa alte surse, Ciomadu), din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente eruptii vulcanice în Carpati si în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de ani (probabil mai recent de acum 42.000 ani). Tinovul Mohos s-a format în craterul alaturat al aceluiasi masiv.

Pelerinajul la lacul Sf. Ana a devenit înca din secolul al XII-lea un obicei, o traditie, confirmata de documentele care povestesc chiar de o capela de lemn, ridicata lânga lac. În 1564, s-a ridicat o capela de piatra, iar popularitatea zonei a facut ca de-a lungul sec. XVII si XVIII, pe 26 iulie, când are loc hramul Sfintei Ana, aici sa ajunga aprox. 30-40.000 de pelerini care stateau mai multe zile.

Începând cu anul 1720 calugarii franciscani stabiliti în zona, au promovat adorarea altui sfânt, Sf. Anton de Padua si de atunci, în ciuda faptului ca pelerinajul la lac nu a încetat, intensitatea sa a mai scazut, ramânând mai mult un loc de întâlnire pentru tinerii din zona pâna în zilele noastre.

2.Inventarierea potentialului turistic specific zonei respective

Lacul Sfânta Ana este considerat obiectiv turistic- natural, reprezentând un singur element cu caracter turistic al carui potential constituie o valoare de atractie. Este unicul lac de origine vulcanica de pe teritoriul României si din întreaga Europa, aflându-se la o altitudine de 950 m, ocupând zona centrala a masivului vulcanic Ciomatu. Lacul are un diametru de peste 500 m, adâncimea medie este de 4,2 m, iar adâncimea maxima de 7 m. Are suprafata de circa 19,5 ha, iar bazinul lacustru adaposteste un volum de apa de aproximativ 786.360 m3. Prima harta bartimetrica a fost întocmita în anul 1909, atunci lacul avea o adâncime de 8,3 metri. În anul 1896 s-a stabilit o adâncime de 12 metri. Între anii 1869 si 1955, lacul s-a colmatat simtitor, reducându-si adâncimea cu 5 m. Fundul lacului este acoperit cu un strat gros de mâl.

Lacul Sf. Ana este considerat rezervatie mixta - geologica si peisagistica. Rezervatia naturala ocupa si versantii craterului (în total 240 ha), pentru a conserva atât lacul, cât si suprafata limitrofa de pe care se scurg apele de precipitatii ce îl alimenteaza. Regimul hidric al lacului consta din scurgerea apei de pe peretii craterului, din precipitatiile ce cad pe suprafata apei si din scurgerea apei din lac pe cale subterana. Rezulta în final o micsorare a adâncimii apei care este pusa pe seama colmatarii, intesificata de defrisarea intensa din zona. O particularitate a lacului este gradul de mineralizare extrem de redus al apei - fiind o apa aproape distilata - este extrem de curata, mineralizatia fiind de 0,002%, ca urmare a rocilor putin solubile din constitutia versantilor.

Aici se aflã o capelã romano-catolicã, purtând hramul Sfintei Ana, acesta fiind principalul motiv ce atrage în fiecare an, pe 26 iulie, un numar mare de turisti, care participa la asa-numitele “Zile ale lacului”, acestia combinând turismul de odihna si agrement cu turismul religios.

Zona - inclusiv Tinovul Mohos din craterul vulcanic vecin, cu numeroase raritãti botanice de pe vremea glaciatiunii - este legatã de statiunea Tusnad Bãi, respectiv de Bãile Balvanyos cu poteci turistice marcate.

Tinovul Mohos, care a luat nastere în urmã cu circa 3000 de ani, este despartit de lacul Sf. Ana de o coama imensa. Datorita existentei aici a câtorva specii floristice rare, turbaria este declarata monument al naturii. Se afla în partea de sud-est a conului vulcanic Ciomatu, în craterul Mohos, crater conjugat cu cel al lacului Sf. Ana. Tinovul are o suprafata de 80 ha si se afla la 1050 m altitudine, cu 100 metri mai sus fata de nivelul lacului.

Tinovul Mohos este considerat rezervatie floristica, acesta fiind format prin umplerea unuia dintre craterele vulcanice ale masivului Ciomat - Puturosu cu turba, provenita mai ales din muschi turbicoli (Sphagnum), depusa an de an, de acolo provenindu-i si numele - Tinovul Mohos, adica "Lacul cu muschi", cu un depozit de turba de cca. 10 m grosime. Este acoperit în mare parte de pin silvestru, pe lânga acesta mai întâlnindu-se si specii ca: mesteacanul pufos (Betula pubescens), merisorul de munte, bradisorul (Lycopodium inundatum) precum si o serie de alte specii de plante de tip relict ca: buzduganul (Sparganium minimum), trestia de câmp (Calamagrostis neglecta), bumbacarita (Eriophorum gracile), specii de rogoz (Carex elongata, Carex limosa), rachita (Salix aurita) si cea mai importanta este planta carnivora (insectivora) numita popular roua-cerului (Drosera rotundifolia).

Fauna - în apa lacului n-a existat o fauna piscicola decât dupa colonizarea cu o specie de somn pitic american. Fauna lacului este saracã, fiind reprezentatã si de sarpele de casã, tritonul cu creastã, plosnita de apã si de crustacee inferioare. Capacitatea trofica redusa a apei lacului se datoreaza si emanatiilor mofetice prin fundul lacului si prin peretii craterului.