Aplicații ale Sistemului Informatic în Turism

Introducere

Am structurat acest referat pe trei capitole astfel:

-în primul capitol am abordat conceptul de sistem informaţional dând o definiţie a acestuia şi prezentând principalele componente; deasemenea am vorbit despre procedurile informaţionale, mijloacele de tratare a informaţiilor, importanţa şi funcţiile subsistemului informaţional.

- în capitolul doi am abordat conceptul de sistem informatic făcând referire la tehnologia sistemului informatic, aplicaţiile sistemului informatic, managementul acestuia, definiţii, relaţia dintre sistemul informatic şi organizaţie, componentele sistemului informatic precum şi sistemele informatice folosite în activitatea de turism.

- în capitolul trei am facut o prezentare a sistemului informatic şi informaţional utilizat în agenţia de turism Eximtour. Aici am început prin prezentarea societăţii şi a obiectului de activitate după care am vorbit despre sistemul informatic şi informaţional al organizaţiei, fluxul informaţional, relizând totodată şi un caz concret de comercializare a biletelor de avion din cadrul departamentului de ticketing al agenţiei Eximtour.

Aici am prezentat care este procedura de rezervare a unui bilet de avion, prin ce program se poate realiza, cum arată documentul care ajunge la turist (cel în care sunt specificate toate detaliile zborului).

Am continuat cu obiectivele sistemelor informatice şi eficienţa economică a acestora.

În final am realizat câteva concluzii referitoare la cele precizate mai sus.

Capitolul 1 Conceptul de sistem informaţional

1.1 Definirea sistemului informţional al organizaţiei

Sistemul informaţional-managerial poate fi definit ca ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.

Tendinţa actuală, care se manifestă cu o intensitate progresivă, este de a amplifica utilizarea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor, concomitent cu restrângerea celor manuale şi mecanizate. Caracteristicile tehnice, funcţionale şi economice performante ale mijloacelor automatizate, care se amplifică într-un ritm deosebit de alert, fac ca proliferarea acestora să fie foarte rapidă. Ca urmare, se constată o creştere atât a ponderii, cât şi a rolului sistemului informatic în ansamblul sistemului informaţional. În firmele competitive din ţările dezvoltate sistemul informatic încorporează cea mai mare parte a elementelor sistemului informaţional. Probabil ca într-un viitor nu foarte îndepărtat, sistemul informatic va reuni peste 90% din totalitatea elementelor informaţionale din organizaţie. De reţinut este însă faptul că întotdeauna vor exista elemente informaţionale, cele care ţin strict de natura umană, cu un pronunţat caracter informal, care nu vor face parte din sistemul informatic. Acestea deşi necuantificabile, sunt deosebit de importante, având un rol major în calitatea sistemului informaţional şi a celui managerial.

Creşterea dimensiunii, complexităţii şi importanţei sistemului informaţional din ultimele două decenii s-a reflectat şi în conturarea aşa-numitului management al informaţiei. Potrivit lui Larry English, prin management al informaţiei desemnăm folosirea principiilor manageriale referitoare la previziune, oragnizare şi încadrare cu personal, coordonare şi control în domeniul informaţiilor. Acesta include trei componente majore: managementul resurselor de date, managementul proceselor informaţionale şi managementul tehnologiei informaţionale.

1.2 Componentele sistemului informaţional al organizaţiei

Sistemul informaţional al firmelor este alcătuit din mai multe elemente strâns intercorelate:

• date şi informaţii

• circuite şi fluxuri informaţionale

• proceduri informaţionale

• mijloace de tratare a informaţiilor

1.2.1 Date şi informaţii

Datele şi informaţiile reprezintă componentele primare ale sistemului informaţional organizatoric interdependente.

Data reprezintă descrierea cifrică sau literală a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene, referitoare la organizaţie sau la procese din afara sa, care interesează managementul acesteia.

Din punct de vedere al managementului prin informaţii se inteleg acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct şi indirect organizaţia respectivă, ce ii furnizează elemente noi, utilizabile în realizarea sarcinilor ce revin în cadrul respectivei organizaţii. În virtutea acestei calităţi, informaţia reprezintă temeiul principal al declanşării deciziilor şi acţuniilor.

Informaţiile din cadrul organizaţiilor sunt deosebit de complexe. În vederea facilitării carcaterizării lor le clasificăm în funcţie de mai multe criterii:

• După modul de exprimare avem:

- informaţii orale

- informaţii scrise

- informaţii audio-vizuale

• După gradul de prelucrare informaţiile sunt:

- informaţii primare sau de bază

- informaţii intermediare

- informaţii finale

• După direcţia vehiculării:

- informaţii ascendente

- informaţii orizontale

• După modul de organizare al înregistrării şi prelucrării:

- informaţii tehnico-operative

- informaţii de evidenţă

- informaţii statistice

• După provenienţă:

- informaţii exogene

- informaţii endogene

• După destinaţie:

- informaţii interne

- informaţii externe

• După obligativitatea pentru adresant:

- informaţii imperative

- informaţii nonimperative

• După natura proceselor reflectate:

- informaţii de cercetare-dezvoltare

- informaţii comerciale

- informaţii de producţie

- informaţii financiar-contabile

- informaţii de personal

- informaţii complexe

Informaţia este o materie primă implicată în activităţiile organizaţiei. Orice proces de muncă indiferent de natura sa se bazează pe informaţii. Concomitent informaţia reperzintă şi un produs inevitabil al orcărui proces de muncă (de producţie, comercial, tehnic, financiar, de personal). Specific managerilor este faptul că unele informaţii au un conţinut decizional în forma unei decizii. Se poate chiar defini decizia din punct de vedere decizional ca fiind acea informaţie prin care se stabileşte pentru alte persoane obligaţia de a efecuta anumite procese de munca cu o finalitate precizată. În virtutea acestor elemente O. Nachmoni afirmă că „Informaţia conferă celui care o posedă putere”. De aici rezultă, după cum spun şi alţi specialişti, că informaţiile au valoare şi generează eficienţă la un nivel care depinde de complexitatea şi caracterul concurenţial al mediului implicat.