Caracteristicile de Dezvoltare Rurala din Diferite Tari Europene

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Caracteristicile de Dezvoltare Rurala din Diferite Tari Europene.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Jardan Leonid

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Turism

Cuprins

1. Definirea turismului rural 2
2. Promovarea şi dezvoltarea turismului rural în Germania 3
3. Dezvoltarea zonelor rurale din Franţa 4
4. Dezvoltarea turismului rural din Austria 6

Extras din document

Caracteristicile de dezvoltare rurală din diferite ţări europene

1. Definirea turismului rural

Mulţi oameni asociază zonele rurale cu ideea de mari spatii libere, strâns legate de tradiţie şi prudente în faţa schimbării, frumoase şi de asemenea sărace. Când spunem rural ne gândim la ferme, munca la câmp, zone mai puţin populate, natura, valori tradiţionale. Sunt foarte rare, sau aproape inexistente cazurile când nu distingem mediul rural, atunci când ne aflam în acest mediu. Astfel, toata lumea cunoaşte termenul de rural, dar nimeni nu poate defini termenul foarte precis. Rămâne totuşi întrebarea : cum se poate realiza acest lucru şi prin ce metoda se poate cristaliza conceptul de rural.

După anii ‘60, omenirea a început sa fie tot mai preocupată de ţinta (destinaţia) vacanţelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activităţi economice din lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinţe de petrecere – tot mai frecventă – a vacantelor în mijlocul naturii, din ce în ce mai mulţi turişti si-au dorit petrecerea clipelor de relaxare în mediul (spaţiul) rural.

Ce-şi propuneau aceşti călători, drumeţi, excursionişti, intr-un cuvânt turişti- Un răspuns sintetic presupune o concentrare a obiectivelor:

- Să-şi satisfacă curiozitatea şi dorinţa de petrecere a vacanţelor în cu totul alte condiţii de viaţă şi civilizaţie decât cele obişnuite;

- Să-şi materializeze interesul pentru noi destinaţii;

- Să fragmenteze vacanţa în 3 – 4 mini vacanţe (4-5 zile: mare, munte, staţiune, localitate balneara, sat turistic tradiţional);

- Sporirea gradului de solicitare pentru spaţii de cazare cu un confort mai redus (deci mai ieftin);

- Turism cultural şi de cunoaştere (în special tinerii şi turiştii de vârsta a treia);

- Alegerea că destinaţii de vacanţă a ţărilor învecinate;

În mod firesc s-au conturat următoarele avantaje:

- Valorificarea bogatului potenţial rural;

- Economisirea de investiţii pentru crearea de capacităţi de cazare, alimentaţie publică şi agrement;

- Reducerea la minim a personalului de servire;

- De congestionarea zonelor turistice supraaglomerate;

- Îmbunătăţirea nivelului de trai în zonele utilizate ca baza materiala a turismului;

- Surse suplimentare de venituri pentru populaţia rurală;

- Înviorarea tradiţiilor populare, dorinţa de perpetuare a unor meşteşuguri tradiţionale.

Cercetările întreprinse la începutul deceniului opt al secolului nostru au scos în evidenţă că cererea turistică şi alegerea destinaţiilor turistice au fost puternic influenţate de formele de agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în parte, de poziţie şi accesibilitate, cadrul natural precum şi cel socio-economic, etnografia şi folclorul local (Glavan, V. Marchidan, – „Experienţa naţională şi internaţională în valorificarea patrimoniului rural”).

Turismul rural se sprijină în majoritatea tipurilor de primire (recepţie) existente pe dotările ce se regăsesc, în mare parte, în proprietate privată a locuitorilor din spaţiul rural, practicanţi (în calitate de prestatori) ai activităţilor turistice.

Reţeaua turismului rural reprezintă cea mai buna organizare în cadrul statelor Comunităţii Europene. Aceasta datorita:

- condiţiilor de organizare create;

- a organismelor neguvernamentale naţionale şi internaţionale existente;

- sprijinul primit din partea statelor (credite pe termen lung, cu dobânda de 3 – 4 % – Franţa, Germania, Austria – scutire de impozit pe activitatea turistică desfăşurată, sprijin logistic, formare de cadre şi îndrumare, s.a.), a C.E.E. prin intermediul programelor PHARE;

- experienţei câştigate şi dorinţei de perfecţionare manifestate permanent.

2. Promovarea şi dezvoltarea turismului rural în Germania

„Vacanţele la fermele ţărăneşti” din Germania au condus, printre altele, la o concluzie apreciată şi bine cunoscută – a gazdelor (receptorilor – prestatorilor de servicii turistice): „un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decât orice altă activitate în cursul unui an întreg”. Drept urmare, în 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare „de al Marea Nordului până la Alpi”, ce-şi propune realizarea a 2000 de locuinţe de vacanţă cu circa 10 000 de camere (cu unul şi doua paturi). Regiunile cele mai dezvoltate în activitatea de turism rural sunt: Schwartwald şi Messen.

Cele de mai sus pot fi conjugate cu legislaţia antitrust, cu încurajarea permanentă a afacerilor „mici şi mijlocii” cu capital familial şi nu în ultimul rând cu un foarte vechi concept german (Mala John – „Bussnis Guide Efopeen”) asupra vieţii de familie şi în special legat de poziţia femeii în societate („kinder, kuche und kirche”= „copil, bucătărie şi biserică”) – care au condus la obţinerea unor rezultate deosebite şi o promovare ascendenta a turismului rural.

În momentul de faţă turismul rural este practicat în mai bine de 2/3 din spaţiul rural german. Poziţionând geografic, vom întâlni dotări începând din Rhemania de Nord, Wastfalia, continuând apoi cu: Hessen, Bavaria sau Baden Wurtemberg.

Fisiere in arhiva (1):

  • Caracteristicile de Dezvoltare Rurala din Diferite Tari Europene.doc

Alte informatii

Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova Facultatea Economie Mondială Catedra Turism şi Servicii Hoteliere