Cercetare referitoare la Parcul Național Călimani

Parcurile naţionale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice

Parcul Naţional Călimani – date generale

Aşezare

Parcul Naţional Călimani se întinde, pe o suprafaţă de 24.041 ha, în partea superioară a masivului Călimani, pe teritoriul a patru judeţe: Suceava, Mureş, Bistriţa-Năsăud şi Harghita. Parcul este delimitat la est de şirul depresiunilor Păltiniş, Drăgoiasa, Bilbor şi Secu, la nord, de zona depresionară a Dornelor şi munţii mărunţi ai Bârgăului, la sud de defileul Mureşului iar la vest, piemontul colinar al Călimanului face trecerea spre partea estică a Podişului Transilvaniei

Accesul este posibil din oraşele Vatra Dornei, Topliţa şi comunele Şaru Dornei, Panaci, Bilbor, Stânceni, Lunca Bradului, Răstoliţa, Colibiţa, Piatra Fântânele, Poiana Ştampei (sat Dornişoara) şi Dorna Candrenilor (sat Poiana Negrii).

Înfiinţarea parcului

Propunerea de constituire a Parcul Naţional Călimani s-a făcut în anul 1975 de către Centrul de Cercetări Biologice Cluj. Parcul s-a declarat prin Ordinul nr. 7/1990 al M.A.P.P.M. (15.300 ha) si s-a oficializat prin legea nr. 5/2000 (24.041 ha) si prin H.G. nr. 230/2003, fiind arie protejata administrata in special pentru protejarea ecosistemelor si recreere. Scopul principal pentru care a fost înfiinţat Parcul Naţional Călimani este cel de conservare a biodiversităţii florei şi faunei, menţinerea cadrului geografic natural, a habitatelor naturale. De asemenea se urmăreşte dezvoltarea durabilă a zonei, astfel încât utilizarea resurselor naturale să nu contravină obiectivului de conservare

Atracţii turistice

Parcul Naţional Călimani beneficiază de un context natural deosebit, datorat reliefului vulcanic al masivului Călimani, cel mai reprezentativ din România.

Din punct de vedere turistic, Parcul Naţional Călimani este legat de destinaţii consacrate: Bucovina, staţiunile Vatra Dornei, Bradul – Topliţa şi Borsec. Acesta vine să întregească paleta oportunităţilor turistice pe care zona le oferă. Infrastructura de primire şi servicii deja existentă, dezvoltată în special în zona Dornelor, cu perspective şi în Defileul Mureşului, ospitalitatea localnicilor, conservarea vechilor tradiţii şi meşteşuguri, sunt doar câteva atuuri pentru includerea parcului în circuitul turistic

Dintre atracţiile turistice existente pe teritoriul Parcului Naţional Călimani trebuie amintite :

- Rezervaţia geologică „12 Apostoli” ce prezintă un relief ruiniform asemănător unor statui plăsmuite dintr-o lume de basm „Moşul”, „Godzila”, „Mareşalul”, „Mucenicul” sau „Guşterul”;

- Pietrele Roşii – loc cu o impresionantă povară istorică a luptelor de graniţă tripartită. Prezintă o caracteristică interesantă, aceea de triplex confinium ceea ce simbolizează în limba latină – punct de întretăiere a graniţelor a trei state;

- Cetăţile Tihului – vârfuri muntoase răzleţe ce răsar precum zidurile unei cetăţi, surprind turiştii aventuraţi aici prin frumuseţea şi sălbăticia peisajului;

- Rezervaţia naturală „Iezerul Călimanului”- lac de baraj natural înconjurat de vegetaţie subalpină cu ienupăr şi jnepeniş, atrage săptămânal grupuri de turişti dornici de experienţe complexe.

- Traseul de creastă prin Vârful Pietrosu - conferă imagini de vis asupra întregii caldere vulcanice din Călimani. Este punctul cel mai înalt al masivului (2.102 m), este uşor accesibil şi bine marcat;

- Cascada Tihu şi Cascada Băuca – conferă o privelişte deosebită şi loc de relaxare în traseele drumeţilor montani;

- Înflorirea smirdarului în zona Reţiţiş – reprezintă un adevărat festival al naturii. Muntele devine de culoare roşie, contrastul cu stâncile şi vegetaţia alpină expunând imagini greu de uitat;

- Spectacolul boncănitului la cerb, din septembrie – octombrie şi al rotitului la cocoş de munte în aprilie – sunt atracţii speciale destinate celor ce doresc să cunoască şi să aprofundeze din secretele conferite de natura montană;

- Megaliţii încrustaţi descoperiţi în zona Pr. Paltinul din Călimani – reprezintă provocarea către necunoscut. Reflectă partea de mitologie încă nedescoperită a zonei 12 Apostoli – Lucaciu, o zonă în care cei cunoscători îşi pot reface importante surse de bioenergie.

Cea mai dezvoltată formă de turism în zonele înconjurătoare parcului este agroturismul care funcţionează atât în cadrul unor asociaţii de turism la nivel regional şi naţional cât şi la nivel individual. Pe teritoriul parcului cele mai întalnite activităţi turistice se leagă de drumeţii şi ascensiuni montane precum şi de activităţile specifice de camping. Activităţile ecoturistice sunt încă într-o fază incipientă