Cererea de muncă - Analiza factorilor de influență

Pe piața muncii, comportamentele celor care vând și a celor care cumpără muncă sunt determinate de o serie de elemente specifice, și anume:

- vânzătorul de muncă sau solicitantul de locuri de muncă așteaptă ma ximum de avantaj net de pe urma vânzării, a închirierii muncii sale, avantaj net care se analizează în termenii raportului utilitate - dezutilitate (maxim de utilitate - minim de dezutilitate). Utilitatea este dată de mărimea salariului real, în timp ce dezutilitatea se concretizează în pierderile care apar ca urmare a înlocuirii timpului liber cu timp de muncă utilitar;

- cumpărătorul de muncă sau utilizatorul de forță de muncă așteaptă maximum de profit net de pe urma plății serviciului de muncă. El compară costul marginal al muncii cu venitul marginal al muncii și analizează cât îl costă o oră suplimentară de muncă și care este mărimea venitului obținut din această oră de muncă în plus.

Pentru fiecare factor de producție se manifestă o cerere și o ofertă.

În cazul factorului muncă, cererea de muncă (CL) reprezintă cantitatea de muncă salariată solicitată într-o anumită perioadă de timp pe piața muncii. Orice activitate economico-socială generează nevoia de muncă, însă această nevoie de muncă nu se manifestă în întregime ca cerere pe piața muncii. Condiția esențială pentru ca nevoia de muncă să reprezinte cerere de muncă este salarizarea. În con secință, conceptul de cerere de muncă se referă numai la munca salariată, la achi-ziționarea serviciului factorului muncă la un anumit preț de către cei care au nevoie de acest serviciu.

Cererea de muncă se exprimă prin intermediul numărului locurilor de muncă create în toate ramurile și sectoarele economiei naționale. Ea se manifestă efectiv la nivelul firmelor de toate tipurile care au nevoie și solicită serviciul factorului muncă și care apar, în consecință pe piața muncii, în calitate de ofertanți de locuri de muncă.

Cu alte cuvinte, cererea de muncă vine din parte firmelor. Din acest motiv ea este o cerere derivată. Cererea de muncă derivă din cererea de bunuri economice la a căror producere participă munca împreună cu ceilalți factori de producție; numai în funcție de cererea de bunuri de pe piață firmele angajează forță de muncă.

Știința economică analizează cererea de muncă în două ipostaze:

1. Se analizează cererea de muncă în funcție de modificarea salariului, pentru ceilalți factori punându-se condiția de ceteris paribus. Cererea de muncă este o funcție descrescătore de salariu. În această situație, atunci când salariul crește cererea de muncă se contractă, iar când salariul scade, cererea de muncă se extinde. întreprinzătorul va angaja forță de muncă în funcție de contri buția factorului muncă, alături de ceilalți factori de producție la realizarea bunuri lor economice și venitului firmei. Acesta urmărește maximizarea profitului, con diție care se poate realiza atunci când costul marginal egalează venitul marginal. In termenii pieței muncii, venitul marginal al factorului muncă (VmgL) reprezintă producția suplimentară obținută prin creșterea cu o unitate a volumului de muncă; costul marginal al forței de muncă (CmgL) reprezintă costul unei unități supli mentare de muncă angajată și este egal cu prețul plătit pentru folosirea serviciului factorului muncă, respectiv cu nivelul salariului: CmgL, = S.

Astfel, pe piața muncii putem întâlni trei situații:

a) dacă VmgL < CmgL, creșterea profitului unei firme se poate realiza numai prin reducerea numărului de salariați;

b) dacă VmgL > CmgL, creșterea profitului se poate realiza prin creșterea nu mărului de salariați;

c) dacă VmgL = CmgL= S, firma își maximizează profitul. In concluzie, firma va angaja forță de muncă până la acel punct în care: VmgL = CmgL= S.

Curba cererii de muncă are o pantă negativă, reflectând faptul că firma va an gaja mai multă forță de muncă dacă salariile sunt mai mici și invers. Modificarea cantității cerute de muncă în funcție de variația salariului pune în evidență elasti citatea cererii de muncă. Deoarece cererea de muncă este derivată din cererea de bunuri economice, dacă cererea pe piața bunurilor economice este elastică la preț, de regulă va fi elastică și cererea de forță de muncă.

Curba cererii de muncă reflectă relația negativă existentă între nivelul salariu lui (ca variabilă independentă) și cantitatea de muncă cerută (ca variabilă depen dentă).

2. Se analizează cererea de muncă în funcție de modificarea unor factori care formează condițiile cererii de muncă, în condițiile menținerii constante a salariului.

Într-o perioadă dată de timp, cererea de muncă poate să crească sau să scadă în funcție de evoluția unor factori și anume:

- prețul bunurilor obținute prin folosirea forței de muncă (relație pozitivă);

- gradul de substituire a factorului de producție muncă cu un alt factor de producție (relație negativă);

- modificarea prețului unui alt factor de producție care poate substitui munca (relație pozitivă);

- evoluția productivității muncii (relație pozitivă) etc.