Cererea Turistică

Cap. 1. Caracterizare conceptuală

Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinţa de a se deplasa periodic şi temporar în afara reşedinţei proprii pentru alte motive decât prestarea unor activităţi remunerate la locul de destinaţie.

Din perspectiva acestei definiţii şi a normelor elaborate recent de Organizaţia Mondială a Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reşedinţei obişnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat”. Astfel sunt consideraţi turişti persoanele care:

• efectuează o călătorie de agrement (vacanţă, concediu);

• se deplasează în staţiunile balneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătăţirii stării de sănătate;

• se deplasează în alte localitaţi în scopul de a participa sau de a asista la competiţii sportive; călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferinţe internaţionale, reuniuni ştiinţifice sau misiuni religioase etc.;

• se deplasează în scopuri culturale.

Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populaţiei pentru serviciile turistice, care îşi găseşte echivalent în oferta turistică, în timp şi spaţiu. Consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de purtătorii cererii turistice pentru achiziţionarea unor servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică.

Gama de servicii pe care un turist le poate solicita în timpul unei călătorii turistice, în decursul unui sejur de vacanţă sau în cadrul unei forme specifice de turism, este foarte variată, depinzând de însăşi forma de turism practicată, de diversitatea produselor turistice în cadrul fiecărei forme de turism, de distanţa dintre localitatea de reşedinţă a turistului şi locul unde se va realiza respectivul consum turistic, de sezonalitatea activităţii turistice, de felul atracţiilor turistice majore care polarizează curentele turistice spre anumite destinaţii, de puterea de cumpărare a clientului potenţial (cererea solvabilă) şi, într-o proporţie importantă, de gusturile, preferinţele, aspiraţiile etc, într-un cuvânt, de motivaţiile nevoilor sociale pentru servicii turistice ale clientelei potenţiale.

Încercând o sintetizare a acestor multiple aspecte, rezultă că cererea turistică se manifestă practic într-un număr infinit de variante, nuanţate de la un client potenţial la altul, în funcţie de:

- tipologia socioprofesională, familia şi forma de turism în care se desfăşoară călătoria turistică a clientului interesat;

- caracteristicile tehnice ale voiajului efectuat (durata sejurului, formele de transport, modalităţile de cazare etc);

- sursele financiare şi sumele disponibile pentru acoperirea cheltuielilor turistice în funcţie de structura serviciilor;

- motivaţiile clientelei şi preferinţele turiştilor pentru atracţiile oferite.

Volumul, structura, dinamica, dispersia în timp şi spaţiu şi tendinţele de ale cererii turistice sunt influenţate în permanenţă, de o serie de factori cu acţiune continuă sau ocazională, care determină de altfel şi dezvoltarea ansamblului industriei turistice pe plan si mondial.

Particularităţile cererii turistice

Comparativ cu cererea de mărfuri, cererea turistică prezintă o serie de particularităţi, ce decurg inerent din sfera nevoilor sociale pentru mărfuri şi servicii ale populaţiei:

- Spre deosebire de cererea solvabilă de mărfuri a populaţiei, care se identifică cu consumul propriu-zis al mărfurilor (chiar în cazul produselor de îndelungată), cererea de servicii turistice nu se identifică în totalitate cu consumul turistic, situaţie explicabilă prin faptul că acele categorii de populaţie care, din diferite motive, nu-şi părăsesc localitatea de reşedinţă în timpul concediilor, nu se manifestă de regulă ca solicitanţi de servicii turistice.

Dacă în consumul de mărfuri se poate stabili o anumită ierarhizare a formelor de modificare a cererii pentru diferite grupe de mărfuri, cererea turistică nu se caracterizează, de obicei, printr-un consum periodic al aceluiaşi produs turistic, oferit la aceeaşi destinaţie a călătoriilor turistice. Din aceste considerente, deşi în practica turistică se acceptă clasificarea cererii în periodică şi ocazională (rară), periodicitatea trebuie înţeleasă ca o manifestare generală a cererii de servicii turistice în cursul unei perioade de referinţă, avându-se în vedere că, totodată, periodicitatea consumului turistic nu afectează decât într-o mică măsură aceeaşi ofertă de servicii la intervale apropiate. Raţionamentul face în mod deliberat abstracţie de unele forme impuse de manifestare periodică a cererii turistice, ca de exemplu cazul călătoriilor de afaceri (asimilate cu călătoriile turistice), în cazul recomandărilor medicale pentru anumite proceduri de tratament balneomedical care necesită repetare la intervale regulate de timp şi în aceeaşi staţiune turistică, sau chiar şi în cazul unor forme cu predilecţie de turism (de exemplu, vânătoarea sau pescuitul sportiv) legate de aceeaşi destinaţie a călătoriilor.

- Periodicitatea cererii turistice este o funcţie a veniturilor disponibile, a timpului liber şi a sezonalităţii activităţii turistice, care generează diferite forme de turism bazate pe o ofertă anuală periodică (de exemplu: turismul în staţiunile de sporturi de iarnă, turismul estival pe litoral etc). În acest context merită să fie reamintit faptul că factorul esenţial al formării periodice (sezoniere) a cererii turistice şi, în consecinţă şi a repartiţiei inegale în timp şi spaţiu a cererii, este reprezentat de limitele timpului liber disponibil pentru turism în decursul unui an calendaristic.

Se au în vedere, în primul rând, concediile şi vacanţele anuale, care reprezintă perioade mai lungi şi neîntrerupte de timp liber şi care influenţează formarea cererii turistice prin:

- durata concediilor şi vacanţelor; cu cât acestea sunt de mai lunga durată, permit fragmentarea lor în mai mare măsură şi, ca atare atenuează caracterul sezonier al cererii;

- limitele caracteristice impuse acestora, cunoscând că, pentru anumite categorii de populaţie activă, concediile pot fi utilizate în scopuri turistice numai în anumite perioade de an (de exemplu în agricultură).