Circuit turistic București

I.Muzeul Naţional de Artă al Romaniei

Muzeul Naţional de Artă are trei galerii de artă şi o istorie regală.

Galeria de Artă Europeană, Galeria de Artă Veche Românească, Galeria de Artă Românească Modernă însumează opere expuse într-o manieră atractivă şi modernă, orice vizită fiind un mod agreabil şi instructiv de a petrece timpul.

Infiintat sub numele de Muzeul de etnografie, de arta nationala, arta decorativa si industriala, este reorganizat, in 1953, in fostul Palat Regal. Muzeul adapostest ample colectii structurate pe diverse domenii. Galeria de arta medievala romaneasca cuprinde cel mai reprezentativ patrimoniu feudal al tarii ce ilustreaza evolutia artelor in Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania, din secolul al X-lea si pana in pragul sec. Al XX-lea (mobilier, textile, argintarie si podoabe, ceramica, icoane, manuscrise, lucrari de sculptura decorativa sau funerara, ansambluri de pictura murala, tample si altare poliptice).

Galeria de arta romanesca moderna, al carei patrimoniu, reunind opere provenite in buna parte din colectiile fostei Pinacoteci a Statului, a muzeelor Simu, Toma Stelian Kalinderu, colectii particulare, etc, ilustreaza evolutia picturii si sculpturii romanesti incepand cu sfarsitul secolului al XVIII-lea pana catre jumatatea sec. al XX-lea.

Galeria de arta universala cuprinde, in cea mai mare parte, lucrari de pictura si sculptura provenite din fosta colectie regala, muzeele Sima, Toma Stelian, colectiile prof. Ioan Cantacuzino, prof. George Oprescu.

Cabinetul de stampe si gravuri cuprinde un numar impresionant de lucrari de grafica romaneasca si europeana provenite in cea mai mare parte din fondurile Muzeului Toma Stelian, colectii particulare etc.

II. Biserica Creţulescu

Biserica Creţulescu , considerată unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale oraşului de la sfârşitul perioadei brâncoveneşti, a fost ridicată în anii 1720 -1722 prin grija marelui logofăt Iordache Creţulescu şi a soţiei sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Marele logofăt a construit în vecinătatea bisericii şi un han, nu numai pentru că aşa se obişnuia în aceea vreme, dar şi pentru faptul că aici se afla, pe atunci, bariera de nord a oraşului, pe "uliţa cea mare" sau "Podul Mogoşoaiei", în locul numit pe atunci "Puţul cu zale".

Construcţia are un plan trilobat, purtând deaspra naosului o turlă sveltă, iar deasupra pronaosului, clopotniţa. Ambele sunt înzestrate cu ferestre înguste şi lungi accentuând tendinţa de verticalitate a monumentului, ceea ce se realizează prin plastica decorativă a faţadelor. Acestea sunt împărţite în două registre, cel inferior fiind ornat cu panouri dreptunghiulare, iar cel superior cu arcaturi duble, prelungi.Intrarea în biserică se face printr-un pritvor deschis, sprijinit pe coloane înalte de piatră între care se deschid arcade simple în plin centru.

Biserica a fost reparată şi între anii 1942-1943, din cauza cutremurului din 1940. În perioada comunistă se preconiza dărâmarea bisericii Kretzulescu. A fost salvată datorită arhitecţilor, dintre care o amintim pe doamna Henriette Delavrancea. A fost realizată o nouă restaurare atât la exterior cât şi la interior, atât după cutremurul din 1977 cât şi după revoluţia din 1989. Toate aceste lucrări au fost realizate cu sprijinul preotului Paroh Vasile Răducă. Restaurarea a început în 1996 şi a durat până în anul 2003, atunci când pictura veche a fost parţial spălată.

III.Teatrul National Bucuresti

Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” Bucureşti este instituţie publică de spectacole, de interes naţional, instituţie de repertoriu, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. Obiectivul principal îl constituie promovarea valorilor cultural-artistice, autohtone şi universale, pe plan naţional şi internaţional. Activitatea teatrului este organizată pe principiul stagiunilor, stagiunea teatrală începând, de regulă, la data de 15 septembrie a fiecărui an. De la începuturile sale, Teatrul Naţional a fost un mediu cultural unde s-a putut crea o dramaturgie naţională, unde publicul a fost familiarizat cu cele mai noi şi mai interesante scrieri dramatice universale, unde s-a afirmat întâia şcoală de regie românească şi unde s-au format generaţii de mari actori, de dramă şi de comedie.